Demnitarul demenţialei Românii

Cred că, foarte repede, cei de la Bruxelles vor inţelege că Eterna şi Fascinanta Românie le poate deveni, cel puţin într-una din părţile sale componente, total străină şi imposibil de integrat.

Caci iată ce zice un demnitar al României noastre europene şi euro-atlantice, cel putin în acte: "Dacă mi se întâmplă o nedreptate, nu că nu mai calc prin România, dar nici aerul de aici nu-l mai respir! Şi în aer dacă sunt, ocolesc spaţiul României. Am conturi secrete, dar îi atentionez pe procurori să nu facă investigaţii, să nu meargă prin Belgia să caute, pentru că nu vor gasi în viaţa lor banii", declaraţie stupefiantă a Excelenţei sale, domnul George Becali, ales al neamului, creştin militant şi membru al unui partid din coaliţia de guvernare.

Totuşi, doamnelor şi domnilor, de-a ce ne jucăm în ţara asta? Cum se poate, totuşi, aşa balcanici, peninsulari şi mostenitori de Fanar cum suntem, să privim cu un zambet tâmp şi indiferent asemenea ieşiri publice care, în orice altă ţară europeană ar fi sancţionate cu duritate maximă tocmai pentru că riscă să se repercuteze dramatic asupra credibilităţii prezenţei noastre naţionale?

Nu cred că se poate găsi vreun precedent în istoria UE în care un parlamentar în funcţie să declare că posedă conturi secrete. Nu cred că mai există vreun exemplu în care să vedem un parlamentar în funcţie declarând că va eluda o eventuală decizie nefavorabilă a justiţiei, fugind în teritorii unde nu va putea fi găsit...

Ne mai întrebăm oare cine vine vine, noaptea pe ascuns, să denigreze România în faţa autorităţilor europene pentru a obţine un plus de note critice în rapoartele pe justiţie?

Păi numai exemplul acesta, oferit de un fost europarlamentar, acum membru de frunte al PNL, partid aflat la guvernare, este un argument suficient pentru a confirma orice şut în fund dat României şi întăreşte neaşteptat poziţia celor care afirmă că ţara noastră poate fi tratată doar ca un caz singular pentru care trebuie menţinute condiţii speciale.

Suntem chiar nebuni la cap sau nu ne pasă de faptul că ne săpăm singuri groapa cu mesaje care contravin oricărei reguli de joc europene şi care vor fi interpretate ca atare şi extinse automat la nivelul întregului joc politic din România.

Nu este vorba acum despre persoana domnului Becali. Este vorba, în practica instituţională de la Bruxelles, de un caz care vine să ilustreze mânuşă toate temerile menţionate în clar sau în subsidiar de recentul raport MCV.

Politicieni din arcul guvernamental, europarlamentarii USL, au sărit ca arşi şi au condamnat virulent raportul, subliniind, uneori pe bună dreptate, că au existat erori de apreciere sau chiar pasaje complet ciudate, cum ar fi cel privindu-i pe ziarişti, cerând o reevaluare necesară.

Foarte bine, dar cum să fie oare continuat demersul lor şi să fie considerat credibil dacă există această contrapondere George Becali, coleg de-al lor, eminentă prezenţă în presa din România, poate chiar viitor candidat cu şanse la postul de preşedinte al PNL şi apoi, de ce nu, la cel de Preşedinte al României?

Poate chiar nu ne interesează Europa, ce zic şi ce fac cei care îşi construiesc în continuare spaţiul bunăstării, rămânând miraţi, perplecşi şi demotivaţi la margine de drum, cu oile noastre şi cu bacii lor, departe de ale lumii căci, în definitiv, ei cu ale lor şi noi cu ale noastre, mereu încrezători în proverbul care ne învaţă că şi berzei chioare Dumnezeu îi va face cuib.

Mic, pricăjit, sărăcăcios, dar tot cuib care va să zică, bun şi aşa, putea să fie şi mai rău în condiţiile în care dracul nu o fi aşa de negru. O Românie demenţial de interesantă, originală, atipică la marginea unei Europe prospere tocmai fiindcă este previzibilă, obositor de ordonată şi administrativ plictisitoare.