Demisii, demiteri şi înlocuitorii celor lăsaţi la vatră

Se consumase deja apariţia publică a premierului Ludovic Orban, când am aflat despre demisia ministrului Sănătăţii, dl. Victor Costache, intervenită acum aproape 48 de ore.

În primele ceasuri ale dimineţii de joi, nu m-am uitat la Ştiri, mă luasem cu altele, cu căutarea de noi materiale ajutătoare pentru studenţi, cu tot ceea ce înseamnă corespondenţa curentă cu aceştia şi, de abia după ce acestea erau încheiate, aveam intenţia să văd ce s-a mai întâmplat în ţară şi în lume în cursul nopţii. Aşa se face că, de abia după ce am primit un sms de la o colegă care mă informa despre schimbarea din echipa guvernamentală- şi să recunoaştem nu e vorba despre o schimbare fără importanţă!-, am început să parcurg materialele de presă aferente temei.

Am urmărit mai întâi înregistrarea declaraţiei d-lui Orban, în cuprinsul căreia premierul îşi exprima regretul că dl. Costache a demisionat din motive personale şi profesionale. Apoi m-am  concentrat asupra felului în care mediul on line a reflectat şi interpretat ştirea. Nu puţini au fost aceia care l-au pus la zid pe fostul ministru, l-au acuzat de laşitate. De abia mai târziu s-a spus că, în realitate, dl. Victor Costache a fost demisionat. Adică, şeful guvernului i-a cerut plecarea.

Sincer să fiu, mă aşteptam la asta. Mai mult. Credeam că dl. Victor Costache nu va mai face parte din noua echipă guvernamentală, fie şi numai ca o concesie făcută Opoziţiei şi acelor capi ai lumii medicale, dar şi jurnaliştilor care încă din ziua de 5 noiembrie 2019, s-au grăbit să-l sfâşie. Condiţiile speciale care au condus la învestirea celui de-al doilea guvern Orban au permis, totuşi, păstrarea în funcţie a d-lui Victor Costache. A venit apoi iureşul pandemiei, au urmat noi, reînnoite atacuri. E drept, dl. Costache însuşi le-a cam stimulat, unde mai pui că, de acum fostul ministru, nu era tocmai un as al comunicării publice. Dimpotrivă.

Miercuri seara, dl. Victor Costache a comis o greşeală impardonabilă. A anunţat, cu de la sine putere, ca o iniţiativă personală, că întreaga populaţie a Bucureştiului va beneficia de teste gratuite în vederea depistării unei eventuale infectări cu coronavirus. Or, nu trebuie să fii medic, nu e nevoie să ai cine ştie ce cunoştinţe în  specialitatea Epidemiologie, nu e necesar să fi lucrat nici măcar o singură zi în domeniul sănătăţii publice ca să ştii că lucrul acesta este imposibil.  Cu ce bani, cu ce mijloace, în care orizont de timp?

Era clar, pe dl. Costache îl luase gura pe dinainte. Şireata Gabriela Firea, primarul general al Capitalei, a speculat în folos propriu respectiva greşeală. A prezentat-o drept o victorie personală. Or, e clar, în pofida apelurilor la raţiune, la suspendarea pe durata crizei medicale, a confruntărilor politice, lucrurile sunt departe de a sta astfel. Dl. Victor Costache i-a ridicat la plasă doamnei Firea. Unde mai pui că angajase guvernul într-o misiune imposibilă. Deja,  erau create condiţiile în urma cărora dl. Ludovic Orban era silit să reacţioneze. Obligat şi politic, şi din motive de raţiune. În reacţia premierului, nu e vorba despre vreo urmă de egolatrie, ori despre dorinţa de a fi el cel care comunică acţiunile majore.

Au urmat pe urmă alte semne de întrebare. Chiar de revoltă. De ce vor fi testaţi doar locuitorii Capitalei? De ce nu şi cei din cea mai vulnerabila zonă a ţării, Moldova? Acolo unde, din cauza incompetenţei criminale a managerului Spitalului judeţean din Suceava, un anume Rîmbu, pe care preşedintele Consiliului judeţean, eternul politruc Gheorghe Flutur, vrea să îl scoată basma curată, lucrurile sunt deja de-a dreptul dramatice. S-au formulat întrebări îndreptăţite din care iarăşi nu au lipsit  conotaţiile politice. Cea mai frecventă se referea la faptul dacă nu cumva  guvernul Orban este unul eminamente al bucureştenilor.

Pentru toate astea, cineva trebuia să plătească. Primul a fost dl. Victor Costache. Motive pentru aceasta erau destule, aşa că fostul ministru nu este nicidecum un ţap ispăşitor. Ieri au urmat alte concedieri la vârful Ministerului Sănătăţii.

Problema e cine le sunt demişilor înlocuitorii. Cât de buni manageri sunt aceştia.Cum stau la capitolul capacitate de acţiune, dar şi la acel al comunicării.

Din păcate, nu e timp nici de experimente, nici de răsplăţi politice. Sper ca mai marii liberalilor să priceapa asta. Nu de alta, dar pe zi ce trece se îngroaşă gluma.  

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro