Demagogie şi ideologie

A circulat zilele trecute o dezbatere interesantă pe media socială: oamenii se întrebau cum poate un partid, o asociaţie oarecare de oameni care fac ceva împreună, să afirme că nu au nicio ideologie, adică un set de valori şi idei călăuzitoare de la care se revendică şi pe care îl folosesc ca grilă pentru poziţionarea pe orice domeniu important al vieţii, de la religie la comunitate, familie sau individ.  .

Când nu ai un astfel de set de valori sau nu ţi-l asumi înseamnă un singur lucru: oportunism.

În sfera politicii, tipul acesta de oportunism urmăreşte, de obicei, două lucruri: atragerea unor votanţi indecişi, indiferent de valorile acestora şi demagogie pură, cu scopul de a-ţi crea popularitate. Este exact calea pe care a ales să meargă Uniunea Salvaţi România (USR) şi liderii acestora, Clotilde Armand şi Nicuşor Dan. Ei spun orice vor oamenii să audă, într-un discurs împăciuitor-relativizant menit să nu dividă, să aducă sub umbrela USB/USR oameni cu cele mai diverse credinţe şi valori. Evident, un astfel de demers este sortit eşecului, dar nu te poţi opune postmodernilor dornici să abolească tot ce a fost înaintea lor, fără să pună nimic în loc, în afara unui discurs neproblematizant. Dacă întrebi orice membru al USB/USR care este poziţia lor pe o temă publică relevantă, cum a fost de altfel cazul cu banii publici pentru Catedrala Mântuirii Neamului sau pe tema modificării Constituţiei la iniţiativa Coaliţiei pentru Familie, îţi vor răspunde enigmatic, volatil, cu un răspuns ambiguu „să fie bine ca să nu fie rău“. Nu prea poţi să îţi pui încrederea şi speranţele în oameni care au o astfel de abordare.

Dacă valorile sunt flexibile, ajustabile în funcţie de context, nu mai sunt valori, ci demagogie folosită cinic pentru a genera popularitate, notorietate şi succes.

Toţi ne dorim o viaţă mai bună, o ţară mai bună, pace şi prosperitate, dialog între idei diverse, dar pornim de la nişte principii. Este frapant discursul doamnei Armand, uneori naţionalist, ortodoxist şi localist, ceea ce exprimă deja o anumită ideologie, în profundă contradicţie cu ceea ce susţine public USB/USR în alte contexte. Argumentele membrilor USB/USR anti-ideologie pornesc mai întotdeauna de la cazuri particulare şi confundă, din ignoranţă sau demagogie, principiile de bună guvernare (universale, e adevărat, dar totuşi ideologice în tipul de politici promovate) cu lipsa ideologiei. De exemplu, principiul transparenţei cheltuirii banilor publici ţine de buna guvernare, dar raţiunea pentru care crezi în asta şi aplici acest principiu este diferită, iar acest lucru dă dimensiunea valorilor în care crezi şi îi orientează pe oamenii care te urmăresc sau votează. Dacă valorile sunt flexibile, ajustabile în funcţie de context, nu mai sunt valori, ci demagogie folosită cinic pentru a genera popularitate, notorietate şi succes. Un succes facil, de suprafaţă şi de termen scurt.

Trăim într-o lume care se mişcă rapid şi se redimensionează radical şi în care valorile în care crezi au recăpătat un rol extrem de important. Relativismul, consumismul şi superficialitatea nu mai conving pe termen lung. Evitarea abordării unor poziţii publice pe teme controversate sau generatoare de clivaje sociale nu are cum să funcţioneze pe termen mediu şi lung, oamenii percep lipsa de consistenţă şi claritate morală dincolo de vorbele goale demagogice. Îţi trebuie o structură interioară principială de la care să porneşti şi să te afirmi ca individ, partid, comunitate sau naţie.

Nu poţi fi şi ateu şi pro-religie; nu poţi fi şi pro-drepturi fundamentale şi pro-Coaliţia pentru Familie. Trebuie să alegi şi să îţi asumi cu demnitate şi responsabilitate poziţia respectivă pentru că aceea te defineşte ca om, individ, naţie. Băltirea într-un suficient şi superficial „noi facem bine ca să nu facem rău“ nu este nici paşoptistă, nici avangardistă, nici benefică. Este o abordare toxică şi ridicolă, care nu produce altceva decât confuzie de valori, impostură şi relativism moral. Este o pseudoelită care evită asumarea unor poziţii, credinţe, valori şi direcţii. Or, în atare situaţie, nu poţi lupta cu adversarii tăi politici, pentru că nu ai o poziţie, nu te revendici din nimic, nu susţii nimic, eşti doar prezent, ţi se aude vocea, care clamează diverse, dar nimic consistent, e pură demagogie. De cealaltă parte avem însă oameni cu valori puternice, cu ideologie clară, cu un nucleu de principii solide în jurul cărora, de exemplu, s-au adunat deja 3 milioane de români. Noi, ceilalţi, care nu ne revendicăm din aceste valori, ci din altele, cele ale unei societăţi deschise şi tolerante, în jurul cui ne adunăm dacă nu este nimeni suficient de clar moral şi puternic care să ne reprezinte? Este o întrebare la care merită să reflectăm cu toţii înainte de a valida, credita sau vota noii politicieni. Altfel, nu vom face decât să schimbăm o clasă politică a cărei singură valoare era parvenirea găştilor de interese cu o clasă politică a cărei singură valoare este narcisismul demagogic.

În consecinţă mă aştept ca USB/USR ori să îşi asume public nişte valori sau poziţii ideologice, ori să dispară la fel de fulminant cum au apărut.