Defăimarea României

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Constatând, probabil, că problemele partidului şi ale guvernării s-au cam terminat, că s-a intrat într-o perioadă de normalitate prin persistenţa în fruntea Guvernului a unei persoane cu plagiat dovedit şi trimisă în judecată pentru alte 17 capete de acuzare, Liviu Dragnea, şi el condamnat în primă instanţă, s-a gândit că e timpul unei legi de fineţe, care să regleze conduita în societate.

Aşa s-a gândit că este bine să depună o iniţiativă legislativă care să reglementeze defăimarea socială. În textul propunerii, defăimarea socială este definită ca afirmaţia prin care o persoană este pusă în situaţie de inferioritate pe motivul apartenenţei sale la o categorie de persoane: 

„care se distinge din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiţii culturale, apartenenţă politică, orientare sexuală, origine socială, dizabilităţi, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SISA.” 

În cazul în care legea ar trece în această formă, cine defăimează este bun de plată, amenzile înscriindu-se între 1.000 şi 3.000 de lei/persoană defăimată şi între 2.000 şi 60.000 de lei/grup defăimat.

La o primă vedere ar părea că legea vine să combată discriminările ce încep de la modul în care apelăm sau etichetăm o persoană sau un grup (de regulă, minoritar). Este normal să nu aruncăm asemenea etichete asupra persoanelor doar pentru faptul că s-au născut într-un anume grup social, s-au format într-o anumită cultură sau au anumite boli. Nimeni nu poate fi acuzat de lucruri care nu-i stau în putere.

Până aici, toate bune. Dar apare categoria „apartenenţă politică” strecurată printre trăsăturile de gen. Este apartenenţa politică o trăsătură de gen precum etnia, rasa, orientarea sexuală sau infestarea cu HIV/SIDA? Să luăm exemplul iniţiatorului legii! Simte domnul Dragnea că pesediştii sunt o rasă, o etnie sau un cult? Crede domnul Dragnea că apartenenţa la PSD este ceva implacabil ca vârsta, o orientare sexuală aparte sau un soi de boală grea? O infecţie? În cazul cultului, s-ar putea ca domnul Dragnea să aibă dreptate, dacă ne gândim la evenimentul cvasireligios pe care l-a organizat de ziua lui Ponta anul trecut, pe Naţional Arena. Noroc că diaspora a spart idolul la timp.

Apartenenţa politică nu este un atribut cu care individul să se nască sau pe care să-l dobândească peste voinţa sa, ci este un act de alegere ce poate fi judecat şi etichetat în toate felurile. Dacă etichetarea depăşeşte limita bunului simţ, este descalificat cel ce o face şi nu cel etichetat.

Dar, în fond, de ce s-ar socoti cineva pus în inferioritate de o afirmaţie care îi arată apartenenţa politică? Să luăm un exemplu tot din grădina iniţiatorului legii. Cu ce este mai gravă apelarea „măi... pesedistule!” decât iliesciana „măi... animalule!”? Când Mazăre a fost interpelat de către Ion Iliescu, el nu putea să scape de condiţia de animal, aristotelician vorbind, fiindcă o avea de la natură. Marele filosof antic a definit omul ca zoon politikon, tradus ca „vietate politică” sau „animal politic”. Cu siguranţă că la Aristotel s-a gândit elegantul şi mereu atentul la cuvinte Ion Iliescu atunci când l-a apelat astfel. Putea la fel de bine să-i spună „măi... vietate!”, dar a mizat pe varianta cu animal. L-a pus cumva în inferioritate pe Mazăre? Nicidecum! Din contră, l-a scos din nemijlocirea animalităţii sale şi l-a făcut animal politic, adică l-a făcut om, cu toate că demersul lui Iliescu a fost cam în contra naturii.

Revin cu întrebarea: de ce s-ar simţi ofensată sau jignită o persoană dacă i se afirmă apartenenţe politică? A devenit apartenenţa politică un fapt atât de reprobabil încât nu poţi să mai rosteşti nimic despre ea fără a anula demnitatea persoanei respective? Dacă s-a ajuns aici, cine este de vină, domnule Dragnea? De un sfert de secol clasa politică din care faceţi parte a compromis toate sensurile politicii. Din artă a gestionării treburilor publice a făcut o artă a spolierii avuţiei naţionale şi a dispreţului faţă de lege. Prin modul în care aţi făcut politică cei mai mulţi dintre dumneavoastră aţi defăimat România. Iar remedierea acestei situaţii nu se poate realiza prin introducerea a încă unei amenzi împotriva celor ce vorbesc despre apartenenţele dumneavoastră politice pe care aţi ajuns să le resimţiţi ca pe un handicap.  

Domnule Dragnea, ce amendă i-aţi da lui Victor Ponta pentru defăimarea României? 

De ce nu v-aţi gândit, domnule Dragnea, la amenda care ar trebui să i se dea unui politician care, prin prestaţia sa, pune în inferioritate o ţară întreagă? Suntem singura ţară al cărei guvern este condus de către un individ dovedit de furt intelectual şi trimis în judecată pentru alte capete de acuzare. E din partidul dumneavoastră! În loc să-l faceţi dispărut din viaţa publică, întreprindeţi toate demersurile pentru a scoate o lege prin care plagiatul să nu mai fie sosoctit furt. Doar pentru a-l face scăpat pe hoţ. Pentru România, un asemenea personaj cu întregul aparat politic ce îl susţine este o boală grea ce o pune în inferioritate faţă de celelalte naţiuni. Este o infecţie! Dar nu una ce ar fi venit de la natură, ci una apărută dintr-o avalanşă de nefericite opţiuni – ale partidului dumneavoastră în primul rând şi ale electoratului ce încă vă susţine pentru că boala îi este prezentată ca normalitate. Deci, nu e vorba de o boală incurabilă, venită ca un destin pe meningele imaculat al poporului, ci de una creată şi întreţinută.

Domnule Dragnea, ce amendă i-aţi da lui Victor Ponta pentru defăimarea României? (I-am achita noi amenda, numai să plece!) Câţi politicieni ca Victor Ponta ar trebui amendaţi pentru astfel de defăimări până când spaţiul politic ar rămâne curat, astfel încât să nu vă mai simţiţi jenat de statutul dumneavoastră de pesedist? 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite