În mod recurent, în discursul public este prezentă mai mereu problema subfinanţării domeniului educaţiei. Cu toate acestea, soluţia aşteptată nu s-a concretizat într-o strategie pe termen lung care să definească parcursul României măcar pentru orizontul de timp al anului 2030. 
 
Obiectivele ţării noastre în materie de politică externă nu au fost finalizate odată cu integrarea euro-atlantică. Parcursul României din ultimele trei decenii nu trebuie să se oprească aici. 
 
Următoarea ţintă strategică o constituie îndeplinirea criteriilor necesare admiterii în Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică- un veritabil club select format de statele care au atins un nivel ideal al indicelui privind dezvoltarea umană.
 
Secretul performanţelor economice ale statelor membre OCDE este dat tocmai de investiţiile masive din educaţie. De exemplu, în ultimii 50 de ani rata de absolvire a unei universităţi a crescut cu 200 %, conform unui raport al Organizaţiei din anul 2011. Nu este deloc întâmplător: cei mai educaţi cetăţeni trăiesc în cele mai prospere state de pe Glob.   [1]


 
 Revenind la România, procentul populaţiei care deţine o diplomă universitară este de 26 %, cel mai mic din Uniunea Europeană. [1]
 
Statul român s-a angajat prin lege organică asupra unei ţinte de alocare a 6 % din PIB pentru educaţie. Însă nu este de ajuns: este nevoie de coroborarea fondurilor publice cu resursele din mediul privat. Conform unui studiu de specialitate publicat în anul 2009, reforma învăţământului trebuie însoţită şi de o reformă a finanţării educaţiei. .[1]
 

Un alt criteriu de alocare inteligentă a resurselor în educaţie este legat de reducerea decalajelor economice şi culturale între mediul urban şi cel rural, respectiv între centru şi periferie. Un raport al World Vision România din anul 2020 cu titlul Bunăstarea copiilor din mediul rural în 20 de concluzii îngrijorătoare ne arată o prăbuşire dramatică a indicatorilor privind situaţia şcolară a elevilor care trăiesc în medii defavorizate.[1]



[1] https://worldvision.ro/wp-content/uploads/2020/11/Infografice-Raport-de-Bunastare-a-Copilului-din-Mediul-Rural-2020.pdf

Să nu uităm de aspiraţiile statului român din urmă cu un secol, exprimate în presa vremii la momentul realizării unirii de la 1918. Citez: ʺVom fi cu adevărat Franţa Orientului. Popor neolatin, cu calităţi etnice ireproşabile, prin conexiuni politice, economice şi culturale cu toate ţările culte ale Europei- vom putea ajunge, în scurtă vreme, pe aceeaşi treaptă de cultură cu acesteaʺ, scria atunci un gazetar entuziast.  
 
De menţionat că, pentru a avea un sistem educaţional unitar, în perioada interbelică s-au depus eforturi susţinute pentru integrarea diferitelor sisteme educaţionale din provinciile care s-au alăturat Regatului României, demers cu o deosibită importanţă pentru evoluţia istorică a învăţământului românesc. 
 
În concluzie, istoria ne arată că avem premisele şi baza necesară pentru a deveni o societate cu adevărat performantă, implicit un stat mai puternic. De aceea, consider că România va intra în rândul statelor dezvoltate prin investiţia în resursa umană, tradusă prin furnizarea unei educaţii de calitate- criteriu definitoriu pentru accederea în Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
 

*Declaraţie politică depusă la Senat pentru şedinţa din data de 24 februarie 2021.