Decizia CCR care pune cruce anticipatelor, pe înţelesul tuturor

Valer Dorneanu, preşedintele Curţii Constituţionale, a fost şi el în trecut parlamentar, fiind chiar şef al Camerei Deputaţilor, la fel ca Liviu Dragnea. FOTO Mediafax

Alegerile anticipate sunt un obiectiv aproape imposibil de atins, potrivit deciziei CCR referitoare la a doua desemnare a lui Ludovic Orban. Există două posibilităţi: fie partidele ajung la consens pentru anticipate, fie mimează că vor să învestească un guvern, când, în realitate, gândesc pe dos. Cum se întâmplă azi cu Executivul Cîţu.

Decizia CCR care stabileşte că a doua desemnare a lui Ludovic Orban este un conflict de natură constituţională între preşedinte şi Parlament arată că drumul spre alegerile anticipate e mai anevoios decât dă de înţeles Constituţia. Practic, judecătorii Curţii Constituţionale au taxat declaraţiile politice ale preşedintelui şi ale premierului, care s-au declarat pentru anticipate, au cerut negocieri parlamentare reale pentru un nou guvern şi au subliniat că dizolvarea Parlamentului ar putea avea loc doar ca măsură „excepţională”.

„Adevărul” vă prezintă principalele puncte ale deciziei CCR şi implicaţiile acesteia.  În primul rând, preşedintele are obligaţia de a propune ca premier o persoană care să aibă ca obiectiv, cel puţin declarativ, să strângă o majoritate în Parlament. „Preşedintele trebuie să aibă în vedere importanţa rolului pe care candidatul desemnat la funcţia de prim-ministru îl are în continuarea procedurii de învestitură/numire a Guvernului (...) Această interpretare a textelor constituţionale de referinţă exclude, de plano, desemnarea de către Preşedinte a unui candidat la funcţia de prim ministru care să nu îşi asume responsabilitatea formării unui nou Guvern, şi care să nu acţioneze în sensul obţinerii votului de încredere al Parlamentului”, arată decizia CCR. Or, în cazul lui Orban, preşedintele Klaus Iohannis a numit un politician care a declarat din start că opţiunea cea mai bună ar fi trântirea a două guverne pentru ca Parlamentul să fie dizolvat. Practic, din primele momente de după desemnare, atât preşedintele, cât şi premierul, s-au declarant susţinători mai degrabă ai anticipatelor, decât partizani ai încercării de a strânge o majoritate.  

Judecătorii CCR îi bat obrazul lui Klaus Iohannis pentru că a ales să propună, pentru şefia Guvernului, un premier care cu doar o zi în urmă fusese demis de o majoritate consistentă din Parlament. Aşadar, susţin judecătorii CCR , deşi nu consideră că e interzisă nominalizarea lui Orban, decizia denotă neseriozitate, pentru că intervalul de timp dintre demiterea prin moţiune de cenzură şi cel al votului de învestire „face improbabilă intervenirea unor elemente de natură să determine ca un vot de neîncredere dat de Parlament să se transforme într-un vot de încredere”. 

Respectarea mandatului de patru ani

În ceea ce priveşte întreaga procedură pentru ajungerea la anticipate, conform motivării CCR, dizolvarea nu poate fi forţată în niciun caz. Iohannis e obligat să depună toate eforturile pentru „păstrarea stabilităţii parlamentare” şi pentru ducerea până la termen a mandatului aleşilor. De asemenea, preşedintele poate încerca şi mai mult de două variante de premier pentru a rezolva „blocajul constituţional”. Nu în ultimul rând,  „faptul că dizolvarea Parlamentului se poate realiza numai după consultarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi a liderilor grupurilor parlamentare (deci nu numai a partidelor parlamentare, ci şi a independenţilor, în cazul în care aceştia şi-au constituit un grup parlamentar), demonstrează caracterul excepţional al unei asemenea măsuri, care implică un grad ridicat de coeziune politică în sensul producerii efectului dizolvator. Cu alte cuvinte, dizolvarea forului legiuitor trebuie să fie rezultatul unor negocieri şi înţelegeri politice în care să fie implicate toate entităţile parlamentare şi să reflecte voinţa comună a celor care au obţinut voturile cetăţenilor în urma sufragiului electoral”. Prin urmare, apariţia unor partide care se opun anticipatelor, cum e cazul formaţiunilor care sunt pe cale să nu mai treacă pragul, ar bloca procesul.  

Guvernul Cîţu, primul care ar conta în ecuaţia anticipatelor

Totodată, judecătorii Curţii Constituţionale au subliniat faptul că procedura privind numirea sau demiterea unui Guvern e o „competenţă partajată” între preşedinte şi Parlament. Prin urmare, în cazul Guvernului II nu a existat o procedură derulată până la capăt, deoarece preşedintele PNL a depus la Parlament programul de guvernare, lista de miniştri, a avut loc audierea miniştrilor desemnaţi, însă nu s-a ajuns la etapa finală: votul din plenul Parlamentului. Aşadar, în cazul în care ar mai fi urmărită declanşarea anticipatelor, ziua din care curge termenul legal de 60 de zile în care trebuie să fie respinse două guverne este 28 februarie. Concluzia: cel mai devreme decretul de dizolvare ar putea avea loc pe 28 aprilie.