De ce trebuie să se teamă UDMR

UDMR îşi forţează norocul cu proiectul legii autonomiei teritoriale. Nu doar pentru că în aceeaşi zi în care UDMR va depune acest proiect la Parlament eu voi depune unul de desfiinţare a acestei organizaţii, ci pentru că, până la urmă, se va crea şi în clasa politică din România un curent majoritar, transpartinic, care va fi de acord că UDMR a depăşit orice limită şi că a venit timpul să i se spună ”NEM”.

Proiectul meu de scoatere în afara legii a UDMR este alternativa pe care o ofer aleşilor din Parlamentul României de a da un răspuns adecvat oficializării UDMR ca formaţiune extremistă. Dacă UDMR îşi asumă printr-un proiect de lege desfiinţarea României, eu îmi asum tot printr-un proiect de lege desfiinţarea UDMR. Parlamentarii vor putea atunci alege între doleanţa anti-constituţională/ anti-statală a UDMR şi reacţia adecvată de a pune capăt existenţei politice a acestei organizaţii care se joacă de-a distrugerea statului naţional unitar român.

De aceea doresc ca cele două proiecte de lege să se deruleze în paralel, pentru a vedea cum răspund parlamentarii la provocarea UDMR de anulare a unităţii României pe de o parte, dar şi la intenţia justificată de a opri activitatea acestei organizaţii de vreme ce şi-a asumat rolul de a lupta împotriva statului român folosind pârghii oficiale.

Parlamentarii vor putea atunci alege între doleanţa anti-constituţională/ anti-statală a UDMR şi reacţia adecvată de a pune capăt existenţei politice a acestei organizaţii care se joacă de-a distrugerea statului naţional unitar român.

În faţa parlamentarilor se va aşterne din acel moment o opţiune simplă: sunt pentru enclavizare şi separatism etnic – proiectul UDMR, sau sunt pentru oprirea acestor acţiuni necontenite împotriva românilor – proiectul meu pentru desfiinţarea UDMR. Sper doar ca, înainte de a lua o decizie, aleşii să-şi consulte cetăţenii din colegiul unde au fost aleşi şi să-i întrebe pe care dintre cele două legi trebuie să o adopte şi pe care nu. Eu bănuiesc răspunsul pe care l-ar da românii fiecărui parlamentar, indiferent de locul unde a fost ales, dar responsabilitatea votului îi aparţine fiecăruia! Ca şi dialogul cu alegătorii, înainte de vot, precum şi după...