Judecată cum nu se poate mai corectă. Scrutinul din 9 decembrie va rămâne înscris cu litere apăsate în istoria susamintitei alianţe. O alianţă între stânga şi dreapta, făurită în urmă cu doi ani nu pe criterii ideologice, ci mai degrabă pe principiul “Jos Băsescu!”

În fond, ce legătură să existe între moştenitorii partidului comunist (PSD) şi urmaşii Brătienilor (PNL), cărora li s-au alăturat ciracii fostului securist, azi mogul de televiziune, pe nume Dan Voiculescu (PC)? Răspunsul vine dacă te gândeşti că unicul scop al acestei uniuni contra naturii n-a fost încă atins. Şi anume, acela de a pune mâna pe puterea totală.

Degeaba s-au câştigat alegerile locale, iar acum cele parlamentare, degeaba se prefigurează o majoritate parlamentară ce bate spre 60%, câtă vreme inamicul comun continuă să se afle la Cotroceni.

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe buletinele de vot, că liderii USL s-au grăbit să ne anunţe că vor coopta şi UDMR în viitoarea guvernare. De ce or fi având nevoie de o formaţiune care, sar analiştii să ne reamintească, a jucat rolul de “femeie gonflabilă” pentru aproape toate regimurile? Simplu. Pentru că fără procentele maghiarilor nu se poate ajunge la o majoritate de două treimi. Şi fără două treimi nu se poate revizui Constituţia. Iar fără revizuirea Constituţiei nu poţi scăpa de Băsescu. Sigur, există alternativa unei noi suspendări, dar cine garantează că nu va eşua la fel de lamentabil ca precedentele două încercări?

Ăla Micu’ nu greşeşte când spune că este “cea mai importantă zi din viaţa României de după 1989”. Chiar dacă sună hiperbolic, el are perfectă dreptate. Nici prima răsturnare democratică din ’96 (când autorul afirmaţiei abia împlinea 18 anişori), nici rotirea politică din 2004 (urmată de trecerea partidului dumisale dintr-o barcă într-alta) nu se compară cu rezultatul de ieri. Din câteva motive. Întâi pentru că, în ambele situaţii, cei care preluau puterea nu-şi propuseseră să răstoarne, pe lângă guvern şi preşedinte, întregul sistem al instituţiilor statului. Începând cu Justiţia.

În al doilea rând, scorul obţinut de USL exclude necesitatea oricărei negocieri sau consultări cu viitoarea opoziţie. Chiar aşa, ce-i mai trebuie opoziţie unei majorităţi atât de zdrobitoare? Ce folos mai are presa liberă când domnilor Ponta şi Antonescu li se întind la picioare trusturile tovarăşilor Ghiţă şi Voiculescu? De ce le-ar mai păsa de societatea civilă câtă vreme-i pot alinia pe manifestanţii de serviciu ai revoluţionarului Maior şi ai colonelului Dogaru? Şi ce nevoie mai avem de Curte Constituţională, ANI, CNA, DNA dacă legea stă la pixul celor pe care i-am ales?

Iată de ce cred că ne trebuie o porţie de USL. Ca să simţim diferenţa!