De unde tăiem? De la cultură!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Domeniul Cultură pierde 63 de milioane de lei, potrivit notei de fundamentare a proiectului de Ordonanţă de urgenţă a Guvernului cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020. În plină pandemie, Guvernul Orban amplifică, prin această măsură, ceea ce am numit, şi cu alte ocazii, colapsul profesiilor liberale într-o administraţie liberală. Semnalam, până de curând, că România e ţara în care cultura se deschide ultima.

Revin, la rândul meu, cu o "rectificare": România e ţara în care, când vine vorba de rectificare bugetară, Cultura e prima care pierde. 

Ministerul Culturii rămâne fără 51.5 milioane lei, iar bugetul Institutului Cultural Român se micşorează cu 11,5 milioane lei. Cu alte cuvinte, aceste cifre traduc o politică susţinută de sabotare a internaţionalizării culturii şi de vulnerabilizare internă a domeniului. 

Există un profil politic liberal al marginalizării culturii ca domeniu major de intervenţie. Nu numai că liberalii nu au dat un loc culturii în celebrul plan de investiţii şi relansare economică: acum, micşorează bugetul Ministerului Culturii, mişcare prin care scot România din Europa culturală, care construieşte solidaritatea şi responsabilitatea socială prin dinamica unor mentalităţi, aşadar, a unor reprezentări şi valori culturale. 

În urmă cu câteva luni publicam platforma #ROMANIANCULTUREAFTERLOCKDOWN, o platformă pentru relansarea financiară a sectorului cultural postpandemie. Am făcut-o pentru "sănătatea" unui domeniu de care mă simt responsabil, pe care l-am guvernat o perioadă. Am făcut-o în primul rând pentru oamenii de cultură şi pentru publicul care cred în şansa de a dezvolta antreprenoriatul artistic şi de a creşte consumul producţiilor de artă. Dar într-o Românie a guvernului Orban, o asemenea strategie este departe de a fi receptată. Am oferit soluţii pentru un sistem de protecţie şi asigurare socială a artiştilor. Ca răspuns, guvernanţii, precizez, deşi mă repet, liberali, au tăiat circa 50 milioane de lei de la bugetul ministerului. Probabil, aşa au înţeles liberalii să investească în siguranţa celor care activează în domeniul culturii.

Am propus programe de rezidenţă artistică, de mobilitate şi burse pentru traducerea unor autori români contemporani, sperând că odată ce singurele graniţe deschise fără restricţii sunt cele culturale, efectele pandemiei vor putea fi întoarse în favoarea artiştilor români. Ca replică, liberalii au tăiat bugetul ICR, căci, în fond, nu poţi internaţionaliza ceva ce nu e produs, lansat şi consumat întâi aici, în inima societăţii româneşti. Iar pentru cultură autohtonă, Guvernul Orban nu are niciun apetit. 

În plan european, experţii insistă ca bugetul alocat domeniilor cultură şi educaţie să fie suplimentat, excluzând orice scenariu prin care rectificarea poate conduce la diminuarea acestor bugete. Programe precum Europa Creativă şi Corpul pentru Solidaritate Europeană au fost salvate; oriunde, în Europa, ministerele de resort au primit suplimentări bugetare: Franţa, Italia, Suedia sunt modele în acest sens, de state pentru care rectificarea bugetară postpandemie a însemnat majorarea bugetului culturii, asumând că nimeni nu poate salva o societate în absenţa unei culturi reziliente. În România, nimic nu mai e creativ, ci obositor de predictibil.

Această atitudine ostilă a Guvernului Orban faţă de cultură reflectă nu o strategie economică, ci o confirmare valorică a lucrurilor care definesc administraţia liberală: tot mai insensibilă, performând o orientare anticulturală, dreapta aflată la putere e cea care dă, prin această micşorare a bugetului culturii, formula lockdownului politic al domeniului. Aici, nu boala, ci politica e cea care ţine cultura sub un mare lacăt de indiferenţă patologică. Liberalii îşi vor mai aminti de muzică la prima petrecere privată din birourile guvernării. În rest, teatru absurd şi realism cinematografic fac în fiecare zi din sala şedinţelor de Guvern.

Iar cu asta se încheie orice abordare "culturală" a unui guvern care, în mai puţin de 24 de ore, a asociat majorarea salariilor profesorilor cu atitudinea unui familist inconştient care cheltuie ultimii bani din casă la o crâşmă. Dacă şcolile par cârciumi pentru liberali, instituţiile de cultură nu mai au, pentru aceştia, niciun fel de aparenţă. Aveţi, aşadar, tabloul politic al guvernării PNL: o Românie în care domeniul culturii e ultimul care îşi reia activităţile publice şi primul care pierde puţinul buget pe care îl avea. Un profil tot mai noneuropean, în care singura cultură activă e aceea a alienării.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite