Nu mi-a trecut nici când ţara mea, sistemul educaţional în care m-am format  şi implicit persoana mea au fost încondeiate în culori şi expresii pe care nu le pot reproduce, după ce spuneam că noul şef al diplomaţiei americane va avea un parcurs demn de predecesorii săi. Azi, am chef de o nouă rundă, aşa că mă pun, conştiincios, pe treabă. Parcă nici cafeaua de duminică la prânz nu are gust, în România dacă nu te înjură cineva.

O să încerc să enunţ răspunsul la întrebarea din titlu, oferind următoarele argumente:

1.Încă după iunie 1990 (au trecut 28 de ani de atunci), s-a văzut că oricine contesta autoritatea lui Ion Iliescu era automat ”pus pe liber”. Nu, nu în sistemul stalinist al proceselor regizate, ci prin regizarea manifestărilor de nemulţumire populară. A păţit-o Petre Roman, în septembrie 1991, când minerii din Valea Jiului au obţinut debarcarea lui Petre Roman de la Palatul Victoria. A fost un epilog întârziat a tot ceea ce începuse pe 22 decembrie 1989.

2.Următorul mazilit a fost ”Arogantul” Adrian Năstase, etichetă pusă de bătrânul Iliescu, înainte ca Traian Băsescu să devină preşedinte, la finalul anului 2004, propulsat de alianţa D.A., cot la cot cu actualul Preşedinte al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Evident, toţi prin PSD se aşteptau să fie Ion Iliescu în fruntea PSD (se mai întâmplase asta şi în 1996, când după ce s-a întors de la Cotroceni, Oliviu Gherman s-a retras, în favoarea ”Tătucului” Iliescu). Numai că Ion Iliescu a făcut un pas în spate, după faimoasa tehnică stalinistă, studiată la Moscova. A rostit, plin de obidă ”aveţi grijă pe mâinile cui lăsaţi acest partid” şi, aparent, supărat şi-a strâns foile şi a plecat să îşi trăiască bătrâneţile alături de doamna Nina, fiind urmat de către Mircea Geoană.

3.Toată lumea a fost relativ şocată de prezenţa acestui diplomat de carieră în PSD. Fusese ambasador în SUA, în timpul mandatului preşedintelui Emil Constantinescu şi nu ezitase să îi mulţumească public acestuia că ”scăpase ţara de Ion Iliescu”! Să fi uitat ”taica Ilici” această ”letteră de amor politic” a lui Mircea către Emil? ”Nikagda”, adică ”niciodată”, ca să mă exprim în limba lui Dostoievski, atât de familiară fostului preşedinte Ion Iliescu. Mircea Geoană, numit de către Ion Iliescu ”Prostănacul”,  pierde alegerile în 2009, în faţa lui Traian Băsescu, cică din cauza ”sufrageriei lui Gabriel Oprea” în care s-ar fi cristalizat ”statul paralel”.  Ciudat era că, pe la finele primului  mandat la Cotroceni al lui Traian Băsescu, începuse aşa să se vehiculeze soluţionarea dosarelor ”Revoluţia”, ”Mineriadele” etc. Imediat, în umbra lui Mircea Geoană, a apărut ”Micul Titulescu”, apelativ folosit de către Adrian Năstase, la adresa lui Victor Viorel Ponta.

4.Victor Viorel Ponta, apărut aparent ”de nicăieri”, ca tânăr procuror, devenit Şef al Corpului de Control al Premierului (în vremea lui Adrian Năstase)  a fost şeful de campanie al lui Mircea Geoană şi chiar şef al Tineretului Social Democrat. Îmi răsună şi acum în urechi replica lui Victor Ponta, la întrebarea unei ziariste. Victor Ponta justifica pierderea alegerilor astfel: ”sistemul de furt şi de fraudare şi de cumpărare a voturilor (al echipei lui Traian Băsescu n.a.) a funcţionat mai bine”. Ziarista a întrebat: ” Dacă spuneţi că sistemul lor de fraude a funcţionat mai bine, înseamnă că aţi avut şi dumneavoastră unul?”, la care Victor Ponta, dezarmat a schiţat un răspuns de elev prins copiind ”Aţi pus o întrebare care vă face cinste”!  Evident, sosise scadenţa şi Mircea Geoană trebuia să plătească ”tandreţurile  episolare politico-diplomatice” cu Emil Constantinescu. Numai că Mircea Geoană şi Crin Antonescu îl aduseseră cumva în scenă, ca proiect politic pe Klaus Werner Iohannis, primarul de atunci al Sibiului. Totuşi, Victor Viorel Ponta, devenit în acel an de ”FSN 2.0” (2008-2009), adică guverarea PSD-PDL, Ministru pentru Relaţia cu Parlamentul urca pe scara ierarhică şi ajungea liderul PSD, devenit principalul partid de opoziţie.

5.Până în 2012, când a fost numit premier interimar de către Traian Băsescu, Victor Viorel Ponta şi-a făcut echipa epurând tot ce însemna ”Mircea Geoană” din PSD. O parte din membrii PSD au constituit UNPR, în jurul lui Gabriel Oprea (partid care a navigat politic între PDL şi PSD, aterizând, după demisia lui Oprea, la PMP, condus de Traian Băsescu n.a.), generalul etichetat anterior de către preşedintele Traian Băsescu drept ”şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase”. Totuşi, preşedintele Traian Băsescu avea să uite formal aceste lucruri, punându-i nişte stele pe umerii generalului Oprea. În 2012, din ”dragostea politică împotriva firii” a PSD cu PNL, a ieşit un guvern de coaliţie numită USL, căreia, cu ani în urmă, nu i-am prezis o viaţă prea lungă. Nu contează câte înjurături mi-am luat atunci! Le trec la capitolul experienţă şi merg mai departe. A ieşit o „ţopăială legislativă” (ca să îl parafrazez pe preşedintele Iohannis), pe care azi mulţi o consideră îngrozitoare (alegerea primarilor într-un singur tur e doar un exemplu), a mai ieşit al doilea referendum de demitere a lui Traian Băsescu (orchestrat de un anume Liviu Nicolae Dragnea de la Teleorman, fost membru PD, trecut prin 2000, la PSD, vicepreşedinte PSD în 2005, Preşedinte al Consiliului Judeţean teleorman în 2008-2012, vicepremier în 2012 etc.). „Lanţul de iubire” dintre Ponta şi Antonescu s-a rupt, cu acuze mari, Ponta rămânând singur şi apropiindu-se de Liviu Dragnea, Sebastian Ghiţă, concentrându-se pentru prezidenţialele din 2014, când opoziţia miza pe Klaus Werner Iohannis. Victor Ponta, Elena Udrea (iniţial secretara lui Cozmin Guşă în anii 2001-2003, Guşă fiind secretar-general al PSD), membră PNL în 2004, apoi a PDL, unde a făcut o carieră fulminantă), Sebastian Ghiţă au făcut ei ce au făcut şi s-au înţeles, mai întrebându-l şi pe Dragnea, mai aruncând undiţa la ştiucă în Balta Belina, mai prăjind un şoric şi înfulecând un caltaboş pe la „vilele serviciilor” cu personaje pe care acum le consideră Statul Paralel (Coldea , Kovesi etc). Victor Ponta a pierdut alegerile în 2014, primind  porecla de „Cârlan” din partea „venerabilului neica Iliescu”. Pe Sebi Ghiţă, chiar l-a luat gura pe dinainte, cerând să plece Ion Iliescu din PSD, fiindcă el ar fi fost vinovatul. Ehei stimaţi cititori, pe „Tătuc”, l-a cam durut ieşirea asta exact cum l-a durut pe Belodedici penalty-ul ratat la World Cup USA 1994, în sferturile de finală cu Suedia şi Sebi Ghiţă, aşa cum am scris şi eu, a zburat din PSD de parcă nici n-a fost.


6.A venit şi momentul „tragediei din Colectiv” (am scris aici că trebuie evitată transformarea „tragediei de la Colectiv” în subiect demagogic) din noaptea de 30 octombrie 2015 care a arătat cât de găunoasă a fost „administraţia Ponta”. Am scris, anterior acestei tragedii că era normal ca Ponta să facă pasul în spate după pierderea prezidenţialelor, fiindcă urma să aibă parte de o confruntare, nu cu preşedintele ţării cum spuneau toţi ci, cu propriul partid, unde se încălzea puternic Liviu Nicolae Dragnea, fiindcă acela care pierde alegerile, trebuie să se retragă. Poate credeţi sau nu, dar şi aici „Batiuşka Ilici” (bunicul Iliescu) cum mai era alintat Ion Iliescu, a avut un cuvânt greu. Am scris atunci cum Liviu Nicolae Dragnea a fost făcut „Impertinent” de către Ion Iliescu şi că „Tătucul” a profeţit atunci „dacă pierdeţi alegerile („prezidenţialele” din 2014 n.a.), PSD riscă să dispară”! În ziua următoare tragediei din „Colectiv”, Liviu Nicolae Dragnea a devenit şef al PSD, Victor Ponta a depus mandatul Guvernului. Atunci a fost găsită soluţia de compromis: guvernul Cioloş, un soi de USL 2.0, în care „tehnocratul” (mai degrabă „euro-politrucul”) Dacian Cioloş, bine strunit de Vasile Dîncu, omul lui Liviu Nicolae Dragnea a asigurat interimatul până când PSD să câştige alegerile. Că Dacian Cioloş a fost „o furtună într-un pahar cu apă” s-a văzut fiindcă fostul Comisar European pentru Agricultură nu şi-a asumat sarcina de a candida în decembrie 2016, cum era necesar pentru un şef al guvernului în frunte. Evident, nu putea să îl supere pe Liviu Nicolae Dragnea.


7. Despre „Odiseea 2.0” prin care Liviu Dragnea a vrut să fenteze justiţia, prin Ordonanţa 13, am scris. Nu voi inista aici pe manevrele lui Dragnea cu guvernele Grindeanu, Tudose şi Dăncilă, fiindcă tot PSD (în era Năstase, temându-se de Băsescu, pe care sperau să-l condamne penal cu un dosar ceva), impusese legea că dacă ai condamnare penală, nu poţi fi prim-ministru. În 2016-2017 s-au văzut cel mai bine învăţăturile „Tătucului Iliescu”: când promiţi „marea cu sarea” şi nu ai nici de un „codru de pâine”, şi nu ai Opoziţie,  inventează crize, trânteşte guverne şi bagă mitinguri neică! Mitinguri de solidaritate, cât cuprinde!, să demascăm „Agenturili străine”, metamorfozate în duetul „Soros-multinaţionale”! Cheamă muncitorii să „nu li se vândă ţara!” Aici, problema e că România nu prea are muncitori. Majoritatea sunt la „multinaţionale”, în timp ce minerii au dispărut, iar meseriaşii sunt pe şantierele Occidentului „imperialist şi capitalist” în anii „tinereţilor revoluţionare” ale lui Ion Iliescu. A găsit probabil, Ion Iliescu, fiindcă pe Liviu Nicolae Dragnea nu-l prea ajută mintea, sincer vorbind,  soluţia: asistaţii sociali, bugetarii şantajaţi cu pierderea locurilor de muncă! Numai că aceştia s-au „occidentalizat”, adică nu au unii dintre ei prea multă şcoală, dar au telenovele , vine Campionatul Mondial de Fotbal din Rusia, ediţia 2018, au Internet, Facebook, mai văd şi ei ce este prin lume! Merg ei ca vitele, dar bifează acţiunea, fac poza doveditoare şi „pupat Piaţa Victoriei”, „zurück!” (înapoi!) la autocar şi „ go back home!” (mergem acasă). Şi, dacă nu li se dă ce li s-a promis, schimbă tabăra, că asta au învăţat şi ei din democraţia dâmboviţeană! În tot acest timp, lui Victor Ponta nu i-a rămas decât să se joace de-a Petre Roman (Petre Roman 2.0), cu o găselniţă inutilă, numită „Pro România”.


8. Aici, voi spune cum va fi schimbat Liviu Nicolae Dragnea de către Ion Iliescu. Ion Iliescu a trăit anii în care mitingul,  pe care Nicolae Ceauşescu l-a considerat salvator, a fost prima lopată de pământ pe sicriul regimului comunist (şi al lui Nicolae Ceauşescu personal).  Lui Liviu Nicolae Dragnea i s-a indus ideea că mitingul îl va reconfirma, dar nu este aşa. Şi totuşi, de ce mai joacă Ion Iliescu încă o dată în stilul caracteristic? Este foarte simplu. Liviu Nicolae Dragnea are propriile lui probleme cu justiţia, iar lui Ion Iliescu i s-au redeschis dosarele cu „Revoluţia” şi „Mineriadele”. Ion Iliescu ştie că dacă stătea în fruntea PSD, acum era de mult la închisoare. Aşa, „s-a dat în spate” şi a scăpat. Traian Băsescu l-a lăsat în pace, s-a mulţumit cu Adrian Năstase, contracandidatul său din 2004, apoi cu scoaterea lui Geoană din viaţa politică.


9. Liviu Nicolae Dragnea nu are nici mintea, nici puterea, nici abilităţile să se lupte cu preşedintele Klaus Werner Iohannis, care ar putea beneficia în cursa pentru  al doilea mandat la Cotroceni, de „atu-ul” (sau de un „set-ball”, ca să ne referim la pasiunea pentru tenis a preşedintelui Iohannis) eventualei condamnări a lui Ion Iliescu. Am curajul să spun că dacă Ion Iliescu prinde măcar o zi la Jilava, preşedintele Klaus Werner Iohannis câştigă detaşat din primul tur alegerile prezidenţiale din 2019. Lumea noastră este prea înverşunată, uită de miliardele furate în ultimii 28 de ani de către toate combinaţiile dintre partidele politice post-decembriste (prezentate aici) dacă îl vede pe Ion Iliescu după gratii! „Morţii de la Revoluţie şi de la Mineriade” nu pot fi uitaţi, cum nu pot fi uitaţi nici „morţii de la Colectiv”. Acum, adevărata luptă se dă între Ion Iliescu şi Klaus Werner Iohannis. Ion Iliescu vrea în fruntea PSD un lider care să îl îndepărteze pe Klaus Werner Iohannis de la Cotroceni, printr-o suspendare, prin ceva, fără să poată fi vulnerabil. Cred că Ion Iliescu s-a orientat deja la cineva prin PSD! Aţi văzut cum urlau ieri seară Gabriela Firea şi Lia Olguţa Vasilescu? S-au luat la întrecere care smulge mai multe aplauze! Viorica Dăncilă, dacă aţi fost atenţi, a fost singura care l-a menţionat „pe domnul preşedinte Liviu Dragnea”, ea jucând rolul Anei Mureşan din decembrie 1989, acela de a se opune cu o coadă de secure  unor revoluţionari, pe care i-a făcut „golani”. De la discursul lui Liviu Nicolae Dragnea, care a vorbit ultimul, au plecat, încât Nea Nicu 2.0 (Dragnea) nici măcar nu a mai avut cui să zică „staţi, aşezaţi-vă liniştiţi la locurili voastre”, iar Irina, iubita lui nici nu a mai avut când să îi mai strecoare fraza „salvatoare”: „mai dă-le, Nicule, 100 de lei”!


10. Mulţi au fost surprinşi de alăturarea PNŢCD la mitingul PSD.  Am scris acum ceva timp un articol că şansa PNŢCD ca partid (nu am agreat acest partid, dar anumite merite istorice nu pot fi contestate) ar fi să se apropie de PMP, condus de către Traian Băsescu. Evident, nu s-a întâmplat acest lucru, iar azi nume grele ca Victor Ciorbea (Premier al Guvernului României propus de CDR), Emil Constantinescu (Preşedintele României între 1996-2000), Gabriela Firea (Şef al Departamentului de Comunicare al Guvernului Mugur Isărescu în 1999) se regăsesc ca beneficiari ai PSD: Victor Ciorbea este Avocatul Poporului, Emil Constantinescu este Preşedinte al nou creatului Institut de Studii Avansate pentru Civilizaţia Levantului, iar Gabriela Firea este Primarul General al Capitalei şi om greu al PSD. Am să rememorez aici ce mi-a spus, într-o discuţie între noi doi, fostul meu profesor de Istorie din liceu. Azi, din păcate, nu mai este printre noi, decât cu sufletul. Mi-a spus că a avut o discuţie, în campania electorală a prezidenţialelor din 1996, în care Ion Iliescu le-ar fi spus celor prezenţi că, deşi conduc în sondaje, el, Ion Iliescu se aşteaptă să piardă alegerile. Ion Iliescu avea aceeaşi atitudine de om zâmbitor şi calm. Profesorul meu l-a întrebat de ce este aşa liniştit, fiindcă o înfrângere provoacă suferinţă. Ion Iliescu a răspuns că pierzând acum (în 1996 n.a.), partidul va câştiga mai târziu (s-a văzut asta în 2000, când şi cei mai mari adversari ai lui Ion Iliescu l-au preferat lui Vadim Tudor n.a.). În plus,  bunicii şi părinţii celor prezenţi aseară la miting, încă se întreabă nedumeriţi, „de ce nu mai e muică Iliescu la votare?”

Aşadar din aceste 10 motive,  cred eu că, în spatele cortinei, conducător al Partidului Social Democrat este, în realitate,  Ion Iliescu.