De ce se tot răsteşte Crin Antonescu la procurorii DNA?

Crin Antonescu este foarte nemulţumit de activitatea procurorilor anticorupţie

Nimic nu este mai enervant decât oamenii politici care vorbesc înainte să se informeze. Sau care spun deliberat prostii, deşi sunt în cunoştinţă de cauză. Preşedintele Senatului, Crin Antonescu, duce de câteva zile o înverşunată campanie televizată împotriva DNA.  El susţine că procurorii anticorupţie se ocupă prea mult de demnitarii liberali şi deloc de cei care s-au aflat la guvernare între 2009 şi 2012.

Crin Antonescu, împreună cu echipa de zgomote care îl cultivă, invocă nişte rapoarte ale Corpului de control al Guvernului privind neregulile din guvernarea precedentă, care au fost transmise la DNA şi despre a căror soartă nu se mai ştie nimic.

Farmecul alternanţei la guvernare acesta şi este: cei nou veniţi scotocesc prin actele şi faptele predecesorilor şi, în funcţie de ce găsesc acolo, sesizează autorităţile competente să ducă ancheta mai departe, eventual până la condamnările definitive. Asta e însă în teorie. În practică, întregul proces depinde şi de calitatea sesizării, de ceea ce vor sau de ceea ce li se permite controlorilor să găsească. Sau chiar de capacitatea lor de a găsi ceva cu adevărat relevant.

Căci nu putem uita campania de demascare de anul trecut, cu aşa-zisele audituri efectuate prin ministere în primele săptămâni de viaţă ale Guvernului Ponta 1 şi oferite opiniei publice după toate regulile presei tabloide: conferinţe de presă flamboaiante, prezidate de miniştri înşişi, în care se înfierau, cu adjectivele cele mai aţâţătoare, neruşinate cheltuieli de protocol de aproximativ 1.800 de lei cu tot cu TVA.

Amatorismul acelor audituri a trecut, şi-or fi produs ele impresia artistică scontată, dar aşteptările publice au rămas la fel de mari: cât de corupţi au fost cei de la PDL? Şi au început să apară, după câteva luni, rapoartele Corpului de control al Guvernului. Am ales unul dintre ele, despre care ştiu sigur că a ajuns şi la Crin Antonescu, întrucât în final sunt trecute instituţiile cărora le-a fost transmis şi era trecut acolo şi Senatul României. Un alt criteriu de selecţie a fost potenţialul său exploziv. E vorba de raportul întocmit la Hidroelectrica şi la Ministerul Economiei, condus de un ministru cu o solidă reputaţie de corupt, Adriean Videanu.

În mod suspect, Corpul de control a acordat foarte puţină atenţie şi a tratat mai degrabă ca pe o paranteză cel mai aşteptat subiect: contractele bilaterale dintre Hidroelectrica şi aşa-numiţii „băieţi deştepţi din energie”. Ministrul Adriean Videanu şi succesorul său, Ioan Ariton, sunt acuzaţi că au prelungit câteva dintre aceste contracte înainte ca cele vechi să expire, dar paranteza se încheie repede, cu precizarea că între timp Hidroelectrica a intrat în insolvenţă, contractele bilaterale au fost anulate, prejudiciul nu s-a mai produs, iar Videanu şi Ariton ar putea fi acuzaţi eventual de tentativă de abuz în serviciu.

Partea tabloidă nu lipseşte nici ea şi a primit cam tot atâta spaţiu cât „băieţii deştepţi”. Sunt acuzate depăşirea cheltuielilor de protocol, achiziţii de medalii de aur şi argint, genţi de piele, bijuterii, brichete, parfumuri, asezonate, pentru impresia artistică, cu brandurile furnizoare: Mont Blanc, Dupont, Versace, Givency, Gucci. Fleacuri.

Cam 90 la sută din raport se ocupă de faptul că Hidrolelectrica, având aprobarea scrisă a celor doi miniştri, a cumpărat energie electrică la preţuri mult mai mari decât cel reglementat, cauzând societăţii un prejudiciu de peste 100 de milioane de euro. Asta sună mai promiţător, nu? Categoric, dar numai până afli de la cine a cumpărat Hidroelectrica acea energie scumpă. Este vorba de Termoelectrica SA, Complexele Energetice Rovinari, Turceni sau Craiova, Electrocentrale Deva, Societatea Lignitului Oltenia, Nuclearelectrica, precum şi câteva termocentrale de importanţă judeţeană.

Se poate observa că toate, dar absolut toate entităţile care au vândut la suprapreţ energie către Hidroelectrica sunt companii cu capital public, deci prin aprobarea acestor tranzacţii, Videanu şi Ariton au mutat banii statului dintr-un buzunar în altul, cel mai probabil din motive sociale, poate chiar electorale.

Sigur, poţi contesta decizia politică de a susţine din profitul firmei de stat Hidroelectrica producătorii de energie termoelectrică tot de stat, mult mai ineficienţi, dar de aici şi până la a demonstra că acesta e un act de corupţie e un drum pe care inspectorii Corpului de control n-au reuşit să-l parcurgă.

Mă întreb dacă Crin Antonescu a citit acest raport. Dacă nu, ar face bine mai întâi să-l citească şi apoi să vorbească. Dacă l-a citit, în loc să acuze DNA, ar face bine ca atunci când se mai intersectează cu premierul Ponta prin studiouri de televiziune, să-l ia deoparte şi să-l întrebe discret: „Cum, Victore, asta e tot ce-aţi găsit despre Videanu?”.   

Dreptate până la capăt, nu?