De ce politica se va schimba în România

Pe sistemul cum le-am luat ungurilor Transilvania, aşa o să le luăm şi în 50 de ani italienilor Italia şi spaniolilor Spania. Păi ca să nu mai creadă lumea că determinismul naţional e doar împotriva noastră. Mai puţină ipocrizie nu strică nimănui niciodată.

Ce e surprinzător acum nu e că PSD are până în 20%, ci cum naiba mai sunt aşa mulţi care votează cu ei. Ce a fost în capul a jumătate din tinerii educaţi cât de cât care au votat cu PSD în 2016? Ar putea fi un studiu sociologic plus psihologie politică excelent.

Avem puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească. Partea proastă e că puterea executivă nu e prea cinstită. Însă nu poţi să le ceri unor ţărani să se abţină de la furat. Trebuie să ai ceea ce americanii numesc 'checks and balances'. Cei din puterea executivă, în frunte cu preşedintele Iohannis, nu sunt mari şi înţelepte genii, adică ce ar vrea românii de la executivi, ci nişte mediocri născuţi la ţară care au tăcut şi au înghiţit nedreptăţile şefilor dinaintea lor până le-a venit greaţă. Ăştia nu sunt lideri adevăraţi, sunt plăvani vai de capul lor.

În opinia mea, trebuie să se legifereze obligaţia ca puterea judecătorească să se auto-sesizeze de fiecare dată când există abuzuri în executiv, fără atâta imunitate parlamentară şi atâtea pensii speciale. Atunci să îi vedem. În sistemul actual, puterea judecătorească închide ochii în faţa abuzurilor din executiv, mass media preluând rolul pe care magistraţii ar trebui să îl aibă, dar într-o mantră comercială, care să vândă, fără nicio parte moralizatoare care ar trebui să pedepsească. E un talmeş balmeş fără iz de stat de drept, ci cu iz feudalist-tribalist-fanariot.

Niciodată să nu îi contrazici pe cei care au opinii diferite sau chiar contrare cu ale tale. Ai mai multe de învăţat de la ei decât de la cei care te aprobă. Iar uneori e bine să zâmbeşti când lumea râde de tine şi de prostiile pe care le zici. Nu a murit nimeni pentru că s-a râs de cineva. Aproprie-te de cei diferiţi mai degrabă decât de cei asemănători. Şi nu pune la suflet niciodată dacă eşti contrazis, chiar şi în public. Iar uneori faptul că eşti contrazis nu vine împotriva ta, ci împotriva ăluia care te contrazice, care şi-o ia măi rău decât a putut să prevadă. Am fost acuzat odată de unul care a terminat istoria şi ASE-ul că nu ştiu să fac diferenţa între comunism şi social-democraţie. Eu care am terminat BA plus MA în ştiinţe politice. Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns. Nu i-am zis decât să mai pună mâna pe carte.

Bineînţeles că pentru pesedişti se pune întrebarea câţi sunt susţinători pe bune şi câţi au fost fost manipulaţi de tehnologia Cambridge Analytica sau chiar constrânşi într-un fel sau altul să voteze PSD, pentru că lucrau la stat, sau pentru că aveau promise fel de fel de beneficii de care aveau nevoie. Cu alte cuvinte, probabil pesediştii s-au crezut manipulatori (care e marea mândrie aici nu înţeleg), dar şi-au luat o mare ţeapă, unu pentru că metodele Cambridge Analytica şi a clientelismului de partid apăruseră în presă, doi pentru că nu sunt chiar aşa de eficiente precum par la prima vedere. Culmea, partidul care are sociolog de casă habar nu are cine îl votează pe bune. De ce îl mai ţin pe Pieleanu?

Am spus acum ceva timp că politica este pentru toată lumea. Am greşit. La ora asta, politicianul român face ce face din dorinţa de a fi liber. Un om liber se simte bine în pielea lui. Iar politicienii sunt sau par oameni fericiţi. Dar, există o schimbare majoră din partea cetăţenilor care se răsfrânge din ce în ce mai mult asupra lor, presiune care nu exista în trecut, şi care le limitează astăzi libertatea politicienilor. Tocmai de aceea tipul de politician român se va schimba drastic în curând. Politicianul român va trebui să fie liber chiar şi cu presiune asupra lui. Iar asta înseamnă că el va trebui să fie mult mai deştept, mai abil, să nu-i pese de critici şi să poată să jongleze cu presiunea străzii ca un peşte în apă. Nimeni până acum în România nu s-a jucat cu strada, dar vor veni la putere oameni care vor putea controla strada. Iohannis, spre exemplu, nu controlează strada şi nu o va putea controla niciodată. Nici Barna sau Cioloş.