- De la PNL, zic.

 - Oho! E bine. La toamna cade Ponta si veniti la putere

Cu doua zile inainte, vorbeam cu un investitor din Dubai:

- E un moment prost pentru investitii, imi explica. La toamna pleaca Guvernul, legislatia e instabila.

La cabinetul parlamentar din Secuilor, doi angajati din transporturi imi demonstreaza necesitatea unei modificari la legea pensiilor:

- Intelegem ca acum nu se poate. Dar la toamna se schimba majoritatea…

In Parlament, pesedistii ne fac trist cu ochiul:

 - La toamna vine randul vostru…

Inainte de a da o lupta reala pentru supravietuire in septembrie, Victor Ponta a pierdut deja batalia esentiala a perceptiei: toata lumea “stie” cumva ca el pleaca la toamna. Toti – investitori, vanzatori de lubenita, politicieni – isi fac planuri in functie de asta. Presa face audiente spectaculoase cu orice stire care “anunta” cand si cum se va intampla: e doar o problema de circumstante, nu de substanta. Daca Victor Ponta, prin absurd, chiar nu ar lua in calcul acest scenariu si ar continua sa atarne, intr-o radacina, ca un dinte de lapte, la Palatul Victoria, perceptia publica a caderii sale i-ar veni oricum de hac – cel mai probabil printr-o motiune de cenzura; e deja una din acele self-fulfilling prophecies care se duc singure la capat pentru ca toata lumea incepe sa creada in ele si sa se comporte in consecinta.   

Si tocmai in notorietatea caderii lui Ponta, in incapacitatea lui absoluta de a se mai salva se ascund si pericolele cele mai ascutite la adresa stabilitatii Romaniei. Pentru premier nu mai conteaza acum decat doua lucruri: sa se arate cu orice chip relaxat si increzator, motiv pentru care a devenit un Phileas Fogg guvernamental, ratacitor la tropice, la Stambul si prin beciurile georgiene; si, mai ales, sa lase o “mostenire politica” care sa-i permita o virtuala revenire dupa lichidarea fericita a problemelor sale penale. Problema e ca aceasta mostenire se va compune dintr-o aglomerare incontrolabila de masuri miraculoase pentru toata lumea – oameni de afaceri, bugetari, pensionari, tineri – care nu vor putea fi suportate de buget mai mult de cateva luni, dar care lui ii ofera sansa unei “nostalgii dupa vremurile lui Ponta”.

Lupta politica in desfasurare nu mai e de mult una pentru infrangerea lui Ponta: omul a pierdut de luni bune. Si va pleca. Lupta reala e pentru a-i domoli acestuia dorinta de a pune vistieria si sanatatea economica a Romaniei in slujba eventualei sale reveniri politice din 2016 sau 2020.