De ce nu va candida Ponta la preşedinţie

Victor Ponta şi-a introdus numele pe lista scurtă a candidaţilor la preşedinţie, pentru mulţumirea partidului care l-a împins spre despărţirea de prezidenţiabilul Crin Antonescu. Declaraţia lui a avut însă nuanţe neliniştitoare pentru baronii şi baroneţii partidului care se văd din noiembrie stăpâni deplini peste ţară. Ponta propune împărţirea puterii, o idee ce nu poate fi pe gustul PSD.

Dacă Victor Ponta va fi preşedinte atunci altcineva decât PSD va deţine funcţia de prim ministru, a sugerat şeful guvernului într-o declaraţie făcută sâmbătă. „Dacă vom ajunge la concluzia că va fi candidat la prezidenţiale din partea de centru-stânga, fie Oprescu, fie eu, sau Geoană, atunci inevitabil un prim-ministru va trebui să reflecte o gândire de centru-dreapta", a spus Victor Ponta.

Aşa cum s-a văzut şi în cazul USL, dar rezultă clar din istoria partidului, PSD are probleme să împartă puterea. De aceea viziunea lui Victor Ponta şi propensiunea lui spre coabitare nu se mulează pe ambiţiile de stăpânire ale social-democraţilor. Ponta a mai introdus o nuanţă: candidatul PSD ar putea să nu fie al PSD: „o a doua variantă  este de a sprijini unul dintre candidaţii doriţi de poporul român, nu de PSD, sau PC, sau UNPR". Acesta nu este decât un alt fel de a spune că PSD nu va avea un candidat propriu la preşedinţie.

Decriptat mesajul lui Victor Ponta este următorul: dacă mă trimiteţi la preşedinţie, mă voi supune, dar voi numi un premier din alt partid decât PSD, iar dacă voi rămâne premier, atunci candidatul la preşedinţie nu va fi al PSD,  ci unul „dorit de popor". Iubeşte Ponta atât de mult coabitatea? A devenit premierul peste noapte un democrat pur sânge? Explicaţiile acestea nu prea se potrivesc cu vorbele şi faptele premierului.

Mai degrabă Victor Ponta încearcă să liniştească prin acestă viziune de împărţire a puterii democraţiile occidentale îngrijorate de perspectiva ca în Estul tulbure, un partid să deţină ambele funcţii importante în stat. Precedentul Ungaria cu un Orban Viktor care modifică legile şi constituţia pentru a se eterniza la putere a fost un semnal de alarmă. Un altul a fost marţea neagră din Parlamentul României când o majoritate de 70% a trecut modificările la Codul Penal, criticate de şeful statului de o altă orientare politică. Cu siguranţă partenerii României din UE şi NATO ar prefera şi ei, ca şi Victor Ponta – ce coincidenţă!- împărţirea puterii în România şi după noiembrie 2014.

În această ecuaţie, aşa cum a expus-o premierul, Călin Popescu Tăriceanu devine foarte important. Apropiat de PSD, Tăriceanu ar putea fi susţinut fie la preşedinţie, dacă e dorit de popor, fie ca prim-ministru dacă Victor Ponta va fi împins de partid spre Cotroceni. Premierul ar opta pentru prima variantă, în care el păstrează şefia guvernului.