Din capul locului, nu pentru că sunt sibian. Culoarea locală poate fi un criteriu de alegere dar el se înscrie în registrul determinărilor subiective. Nici pentru că Iohannis ar întruni integralitatea calităţilor necesare unui preşedinte. Aşa ceva e greu de găsit nu numai în pepiniera românească. Era de aşteptat să se foreze la adâncime, să i se scoată la iveală unele vulnerabilităţi de care cred, era conştient din capul locului, atât dânsul cât şi stafful său de campanie.

Neclaritatea şi incertitudinea incompatibilităţii – despre care am mai scris – este una dintre ele. D-sa se sprijină pe hotărârea Curţii de Apel dar care, conceptual şi procedural, nu este neapărat bătută în cuie. Nici faptul că şi-a cumpărat 6 case nu dă bine deşi chestiunea trebuie puţin nuanţată: este mult departe de a fi singurul care s-a angajat în investiţii imobiliare profitând de injoncţiunile pieţii. Faptul că nu afişează zâmbete la comandă de asemenea nu-l avantajează în optica unei anume categorii de alegători. Nu este atât de taciturn precum îl cred unii. S-a văzut, când e vorba de antamarea unor probleme grele şi serioase, se implică la cote de convingătoare credibilitate. În ochii unor alegători îl dezavantajează religia şi naţionalitatea, deja speculate de adversari. Luat la bani mărunţi, i se pot găsi şi alte hibe mai mult sau mai puţin semnificative, ca de altfel tuturor candidaţilor.

O veritabilă orientare electorală trebuieşte însă să se bazeze pe însuşiri, situaţii şi perspective cu impact şi determinare posibil hotărâtoare pentru evoluţia de viitor a ţării şi societăţii româneşti. Ori Iohannis are, din acest unghi de vedere, cel puţin trei atuuri de excepţională importanţă, comparativ cu contracandidaţii săi, în faţa cărora neajunsurile semnalate în aliniatul precedent pălesc. Iată-le:

- Este singurul neimplicat în circul mocirlos al politicii noastre postdecembriste. Nu e vorba doar de politicienii înşişi ci şi, mai cu seamă, de forţele mai mult sau mai puţin oculte care sunt în spetele lor şi cărora le sunt determinant tributari. Încât prestaţia sa prezidenţială poate fi axată pe viziunea sa, pe propria gândire, iar nu influenţată de orientări şi interese colaterale. Ţinind seamă de ce s-a petrecut până acum în câmpul politicii româneşti, obiectivitatea, fermitatea, dârzenia şi francheţea lui Iohannis pot fi elemente de descurajare a luptelor intestine, de catalizare a forţelor naţiunii în scopul ieşirii din spirala degringoladei de până acum.

-  Este candidatul care, mai mult decât oricare altul, poate apropia România de occident şi de valorile lui. Formal şi juridic am aderat la UE. Integrarea însă presupune nu numai un efort din partea poporului român - ţinând seamă de punctul de pornire şi ţinta de atins - ci şi, hotărâtor, de înţelegerea şi sprijinul partenerilor europeni, între care Germania joacă rolul de locomotivă. Este momentul în care, dacă românii rămân fermi pe hotărârea orientării spre occident şi valorile lui, să aleagă un preşedinte care oferă cu certitudine această excepţională oportunitate. M-aş încumeta să compar momentul de acum cu cel din 1866.

-  Este candidatul care a dovedit că lucrează pe fapte iar nu pe vorbe. Noi, sibienii, l-am ales pentru că în câţiva ani a schimbat faţa Sibiului. În contextul uluitor al linguşelilor şi promisiunilor mincinoase care inundă până la refuz balta politică, pragmatismul şi determinarea obiectivă a paşilor făcuţi de Iohannis, bazaţi pe aprecieri serioase şi realiste, sunt o garanţie a unei politici echilibrate şi de succes.

Sigur, se poate judeca şi altfel. Spre exemplu se poate ceda pomenilor electorale de care e plină tolba unor pretendenţi, sau promisiunilor ademenitoare pe facilităţi salariale sau de pensii, pe naţionalism şi alte forme de discriminare. Celor înclinaţi înspre o astfel de judecată le-aş recomanda să facă o comparaţie realistă între vorbe şi fapte, respectiv în ce măsură facilităţile se confruntă cu taxele şi impozitele, cu preţurile, în ce măsură se îndatorează ţara pentru zisa dărnicie, în ce măsură sunt afectate sursele de investiţii în activitatea productivă, adevărata chezăşie a progresului economic.

Cu alte cuvinte, pot fi luate în seamă diverse motivaţii ale votului nostru dar cred, determinante trebuie să fie cele de esenţă majoră, care vizează nu numai condiţia individuală a fiecărui alegător ci cadrul şi perspectiva generală de dezvoltare a României.