Până una-alta, denunţătorul Băsescu a afirmat, cu subiect şi predicat, că transferul respectivelor terenuri prin ordonanţă de urgenţă ar fi o dovadă că „premierul Victor-Viorel Ponta este profund corupt”. Replicile premierului n-au trecut până acum de nivelul adjectivelor, care oricât de dure ar fi, nu ţin loc de argumente. Atunci am căutat argumente în actele Guvernului.

Documentul e semnat chiar aşa: Victor-Viorel Ponta. Şi e expunerea de motive pe care premierul a trimis-o la Parlament, spre a-i fi aprobată ordonanţa de urgenţă. O citeşti şi te apucă durerea de cap. Nu rezultă de nicăieri de ce ar fi şi necesar, şi urgent ca cele 2.800 de hectare de teren fertil şi echipat cu instalaţii de irigare, destinat cercetării, să treacă de la Academia Agricolă în parohia baronului brăilean Bunea Stancu.

Tot textul expunerii de motive este o colecţie impresionantă de deziderate generale şi vagi, care pot justifica orice: „stimularea producţiei agricole integrate”, “stimularea exploatării eficiente a terenurilor agricole”, “sprijinirea fermierilor pentru producţie ecologică”, “creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei agricole şi vegetale”, “îmbunătăţirea alimentaţiei populaţiei”. Mai să zici că securitatea alimentară a poporului român stă exclusiv în mâna lui Bunea Stancu. Pe scurt, n-am găsit nici aici răspunsul pe care îl căutam, aşa că am săpat mai departe. Şi să vedeţi unde am ajuns...

Acum câteva zile, Comisia pentru agricultură din Camera Deputaţilor, condusă de liberalul Nini Săpunaru, a emis, cu un vot de 10 la 7, un raport  negativ faţă de respectiva ordonanţă de urgenţă. Asta înseamnă că tocmai comisia cea mai relevantă pe această problemă propune plenului respingerea actului emis de Guvern.

Unul dintre participanţii la şedinţă mi-a explicat miracolul acestui vot: liberalii şi-au schimbat atitudinea după ruperea USL şi ieşirea de la guvernare. Iar procesul-verbal al şedinţei stă mărturie: liberali precum Stelian Dolha sau Costel Şoptică au pledat ca terenurile să rămână în continuare la Academie. S-ar zice că binele a învins. Oare?

Premierul Ponta a emis ordonanţa în iunie anul trecut. Academia Agricolă nici nu a fost anunţată că i se ia bunătate de teren, cei de la Academie au aflat când i-a sunat Bunea Stancu şi i-a chemat să semneze procesul-verbal de predare-primire.

În octombrie anul trecut, tot fără să anunţe Academia, zece deputaţi PNL - printre care şi Nini Săpunaru, Stelian Dolha şi Costel Şoptică - au depus o iniţiativă legislativă prin care 1.200 de hectare de teren din localitatea Popăuţi, judeţul Botoşani, aparţinând tot Academiei Agricole, urmau să fie transferate către Consiliul Judeţean Botoşani, condus de liberalul Florin Ţurcanu.

Parcă seamănă destul de mult cu afacerea de la Brăila, nu? Seamănă de nu se poate: textul proiectului de lege este identic cu cel al ordonanţei lui Ponta, liberalii au schimbat doar judeţul şi localitatea - iată aşadar că şi Ponta poate fi plagiat. Dar binele continuă să învingă. Surse parlamentare mi-au mărturisit că, de câteva zile, unii liberali dintre cei zece iniţiatori au început să-şi retragă semnăturile de pe proiectul de lege.

Avem acum un tablou aproape complet. Înfrăţiţi într-o majoritate zdrobitoare de 70 la sută, pesediştii şi liberalii şi-au fixat fiecare câte o pradă din avutul public şi au încercat să pună mâna pe ea. Pesediştii – 2.800 de hectare de la Brăila prin ordonanţă de urgenţă, iar  liberalii – 1.200 de hectare de la Botoşani printr-un proiect de lege. Să remarcăm, totuşi, etica bandiţilor: numărul de hectare cred că respectă ponderea parlamentară a celor două partide.

Mecanismul de pradă e simplu. Iniţial, terenurile aparţineau domeniului public al statului şi erau administrate de Academia Agricolă. Ca să le treci în domeniul privat al statului, spre a le putea vinde apoi clientelei politice, era nevoie de hotărâre de guvern publicată în Monitorul Oficial. Riscant, că se află…

Trecând terenurile, prin ordonanţa Guvernului sau prin lege, din domeniul public al statului în domeniul public al judeţelor, toată treaba se simplifică. Pentru trecerea ulterioară din domeniul public al judeţului în domeniul privat al judeţului, spre a fi mai departe vândute clientelei politice, e suficientă doar o hotărâre de Consiliu Judeţean – care nu e obligatoriu să fie publicată.  Şi e de presupus că majorităţile USL din Consiliile Judeţene Brăila şi Botoşani n-ar fi opus rezistenţă, ba dimpotrivă.

A fost exclusiv meritul divroţului de PSD că liberalii şi-au înfrânat până la urmă instinctele de prădători şi cele două crime agricole au rămas – cel puţin deocamdată – la nivel de tentativă. Iată aşadar de ce a fost bună ruperea USL.