Şi nu doar în cazul incendiului de la Colectiv, ultimul dintr-un lung şir de evenimente dureroase, dar de mai mică amplitudine.

Manipularea informaţională nu mai funcţionează datorită internetului şi reţelelor de socializare.

Această acumulare imensa de nemulţumire şi ură aştepta un detonator, apărut prin consecinţele incendiului de la Colectiv.

Cea mai simplă cale de detensionare a situaţiei o reprezintă demisia guvernului şi a primarului Piedone, generând speranţa că poate se va schimba ceva în comportamentul statului.

Dacă guvernul şi primarul Piedone nu vor înţelege acest lucru, lucrurile se complică enorm.

O moţiune de cenzură pentru eliminarea actualului guvern, pe cale paşnică,  nu mai  este posibilă în actuala legislatură.

Rămân manifestaţiile de stradă, despre care ştii când încep dar nu şi când se termină, în ce mod şi cu ce costuri.

Asta ar mai lipsi României, ciocniri violente între autorităţi, care se încăpăţânează să rămână la putere, cu zeci sau sute de mii de manifestanţi care-şi revarsă furia pe străzi, eventual distrugând tot ce ţine de autoritatea de stat.

Impactul în percepţia internaţionala ar fi devastator, asemănător cu cel de la mineriade.

Perceptia ar fi ca România nu poate fi condusă în mod paşnic, conducătorii ei nu ştiu să aprecieze nivelul suportabilităţii în rândul cetăţenilor, nu găsesc soluţiile şi căile de a ieşi din impas.

Adio investiţii, adio bani europeni, posibil adio apartenenţa noastră la UE.

Magnitudinea unor astfel de evenimente nu poate fi anticipată de nimeni.

Observatori şi analişti atenţi semnalează o fierbere teribilă pe reţelele de socializare, până la punctul în care să dea în clocot.

Orice măsuri şi iniţiative ale guvernului, pentru verificarea localurilor publice, sunt tardive. Trebuia acţionat înainte de producerea tragediei, acum nu mai impresionează pe nimeni.

Mentalitatea de şobolani a miniştrilor, a primarului Piedone, nu ajută cu nimic. Abia demonstrează că le este frică să dea ochii cu cetăţenii, o recunoaştere implicita a vinovăţiei şi neputinţei de a face faţă sarcinilor, a ineficienţei structurilor şi autorităţilor statului.

Multe pot înghiţi cetăţenii, mai puţin moartea şi durerea provocată de pierderea unor vieţi nevinovate.

În concluzie, pentru a evita manifestaţii violente de stradă, despre care nu ştim când şi cum se vor opri, ce sacrificii de alte vieţi omenesti vor genera,  este absolut necesară demisia imediată a guvernului şi a primarului Piedone.