Plouă pe mai departe cu rezerve, pretenţii imposibil de împăcat unele cu altele, indiferent dacă ele se referă la intrarea la guvernare ori doar la acordarea votului de învestitură, şi garanţii referitoare la susţinerea parlamentară.

USR-PLUS, Alianţa ce ar fi trebuit să fie aliatul firesc al PNL, prima de la care ar fi fost de aşteptat să le sară liberalilor în ajutor, persistă în refuzul intrării la guvernare, spunând că o va face doar după alegeri care, obligatoriu, trebuie să fie anticipate. Se mai adaugă tot felul de alte pretenţii în cazul neîndeplinirii cărora Alianţa ameninţă, prin vocea d-lui Vlad Alexandrescu, că s-ar putea să nu acorde noului guvern nici măcar votul de învestitură.

Cum nu îmi este clar dacă cel numit de dl. Gabriel Liiceanu un „Neo-Păturică” vorbeşte în numele Alianţei ori doar bazându-se pe propriul său orgoliu, aşa cum a făcut-o şi pe vremea când făcea parte din guvernul Cioloş (ocazie cu care, între altele, a pus pe butuci Opera Naţională Română), cum Alianţa USR-PLUS se dovedeşte incapabilă să îşi pună ordine în discurs şi să comunice pe o voce unică, cer oare prea mult în clipa în care aştept ca oamenii d-lui Barna să aleagă soluţia avantajoasă pentru ţară, dacă nu cumva şi pentru viitorul lor politic? Adică să înţeleagă că, deşi aparent au dreptate atunci când susţin că, fără legitimitatea conferită de alegeri, atât USR-PLUS cât şi celelalte partide din arcul anti- PSD riscă să repete istoria  din decembrie 2016. Nu e defel exclus ca tocmai electoratul lor propriu să îşi piardă răbdarea, să le diminueze creditul şi să se anuleze până şi cea mai mică şansă a repetării succesului de la alegerile europarlamentare din mai 2019.

În pofida faptului că este vizibilă apariţia unei distanţări dintre ceea ce a mai rămas din ALDE şi partidul Pro România al d-lui Victor Viorel Ponta, nici dl. Tăriceanu nu se arată din cale afară de dispus la concesii. Spunându-şi cuvântul mai vechile lui neînţelegeri cu dl. Ludovic Orban. Dl. Ponta este pe mai departe acelaşi om nesigur care îşi respectă cuvântul numai atunci când la mijloc se află îndeplinirea interesului propriu, UDMR nu va accepta în ruptul capului ca alegerile pentru primării şi consilii judeţene să se desfăşoare în două tururi de scrutin, fiindcă modificarea legii îi este evident nefavorabilă şi din acest punct de vedere semănând cu PSD, PMP-ul d-lui Băsescu azi spune una, mâine alta.

Faptul că formarea noului guvern se petrece în plină campanie pentru alegerile prezidenţiale explică în foarte bună parte refuzurile, pretenţiile, rezervele cu care se confruntă dl. Orban. Preşedintele PNL este perceput de întreaga suflare a electoratului din România drept omul preşedintelui Iohannis. Implicarea d-lui Iohannis în operaţiunile în urma cărora a căzut guvernul Dăncilă este în afara oricărui dubiu. Toate celelalte cinci partide care au pus umărul la succesul operaţiunii au fie propriul candidat la prezidenţiale, fie şi-au declarat susţinerea pentru  unul dintre cei înscrişi în cursă. O trecere fără probleme şi „din prima’’ a guvernului condus de Ludovic Orban ar conta indubitabil în zestrea candidatului Klaus Iohannis. Iar zestrea înseamnă voturi.

Interesul diminuării zestrei în cauză explică multe reticenţe. Atâta doar că astfel guvernul interimar PSD îşi păstrează toate şansele să organizatorul alegerilor. Ceea ce i-ar acorda şanse sporite d-nei Dăncilă să intre în turul al doilea al alegerilor. Dacă lucrurile vor sta astfel, atunci de ce a mai fost ea demisă? De ce eforturile în vederea izbânzii moţiunii de cenzură?

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro