De ce îl acoperă Iohannis pe Ciucă

Premierul Nicolae Ciucă

Între detaşarea rezervată a preşedintelui şi crisparea permanentă a premierului, discursurile celor doi alunecă pe lângă subiectele cele mai importante, fără să se atingă prea mult de ele.

Oamenii vor afla spre ce se îndreaptă realitatea imediată mai degrabă urmărind ce spun oficialii din Germania, Franţa sau Italia, decât de la premierul Nicolae Ciucă sau de la preşedintele Klaus Iohannis. Peste tot în Europa se vorbeşte despre criza care vine iar oamenii sunt îndemnaţi să facă economii, fiindcă va urma o iarnă grea, cu preţuri greu de suportat. În România, primul ministru şi preşedintele îndeamnă populaţia să nu-şi facă griji că ţara nu va mai exersa austeritatea din perioada 2009-2010 şi că totul va merge bine iar cei săraci vor fi ajutaţi. Cât de rău ar putea fi, nu se spune. Scenariile cele mai sumbre sunt ţinute la secret, dar nici cele mai optimiste nu sunt expuse.

Premierul a făcut o evaluare a miniştrilor cabinetului său la şase luni de la preluarea mandatului şi apoi a trimis un comunicat de presă din care rezultă că toţi au primit notă de trecere, că nu există greşeli, erori şi îngrijorări, că au crescut pensiile, că cei săraci primesc vouchere sociale pentru alimente, că mediul de afaceri a fost încurajat, că elevii şi studenţii vor fi ajutaţi, că fondurile europene vor fi utilizate cât mai eficient şi că „respectarea principiilor de integritate şi moralitate continuă să fundamenteze acţiunile Guvernului”.

Premierul s-a temut să răspundă într-o conferinţă de presă întrebărilor punctuale despre neliniştile şi frământările oamenilor, despre propriile probleme legate de integritate şi moralitate şi despre cum a fost salvat în justiţie de acuzaţia că şi-a plagiat teza de doctorat. Fostul general se ascunde în spatele unor decizii juridice scandaloase şi l-a lăsat pe Klaus Iohannis să răspundă în locul lui. Preşedintele a lămurit sec şi tranşant, aşa cum a învăţat din 2014, de când se află la Cotroceni: „Libertatea presei, independenţa justiţiei sunt elemente de bază pentru democraţie. Eu cred în ele”.

Recent, G4Media a scris că unul dintre dosarele în care premierul Nicolae Ciucă a solicitat anularea sesizărilor de plagiat din teza sa de doctorat ar fi fost direcţionat spre un judecător prieten, care s-a pensionat imediat după ce a anulat sesizările de plagiat. Într-un alt dosar similar, un alt magistrat de partid, de la Curtea de Apel Bucureşti, ar fi invocat în motivarea sentinţei prin care suspenda analiza doctoratului premierului „nevoia de stabilitate” a ţării şi faptul că „o astfel de ştire are un impact major în credibilitatea electoratului şi a partidului”.

Klaus Iohannis a răspuns răbdător, cu înţelepciunea lui greoaie, şi celorlalte subiecte complicate pe care trebuia să le explice primul său ministru: de ce nu s-ar putea aplica impozitarea progresivă, cum nu se vor impune noi restricţii odată cu creşterea infectărilor de coronavirus şi cum va fi salvată în cele din urmă Legea avertizorului de integritate, de care ar putea depinde miliardele de euro promişi de UE.

Preşedintele a  mai explicat în conferinţa de presă de marţi că nu a fost implicat în elaborarea proiectului legilor securităţii naţionale şi că acest proiect se află la guvern. Şeful statului a promis că se va îngriji personal ca excesele iniţiale să dispară şi a glisat pe lângă subiect.

Klaus Iohannis a folosit multe clişee pentru a demonstra că justiţia e independentă, că presa nu e afectată de interferenţe politice, că ţara e la adăpost iar PSD şi PNL au format o coaliţie sudată, care funcţionează eficient. Pe scurt, preşedintele a încercat să acopere vulnerabilităţile premierului pentru care a girat şi a vorbit despre stabilitate, deşi în cei aproape doi ani de la alegerile generale a schimbat doi prim-miniştri. Urmează al treilea? Argumentele reci venite de la Cotroceni ar putea sugera şi această variantă.

Sabina Fati - Deutsche Welle