De-a alba-neagra

Primul lucru ce trebuie spus despre lista posibilului nou guvern al României, listă dată publicităţii ieri de premierul desemnat, dl. Ludovic Orban, este că foarte puţine nume despre care s-a vorbit „pe surse” că şi-ar fi dat la tipărit cărţi de vizită pe care să fie inscripţionat la loc vizibil demnitatea de ministru se mai regăsesc printre cei ce vor trebui să primească votul de învestitură.

Au dispărut ca un fum, ca o ţigară şi extrem guralivul Rareş Bogdan, şi băiatul de familie bună şi înstărit graţie muncii cinstite şi pe brânci a părinţilor Robert Sighiartău, şi veşnic ahtiatul după funcţii Vlad Nistor, şi semnatara în clar a dezastrului PNL de la alegerile parlamentare, d-na Alina Gorghiu.

Ce să însemne lucrul acesta oare? Că dl. Ludovic Orban a reuşit să îi convingă că prezenţa lor într-un viitor guvern, fie el chiar de tranziţie sau de sacrificiu, nu e nici în favoarea lor, nici în aceea a partidului? Că respectivii au preferat ei înşişi să aştepte tura următoare, atunci când PNL ar putea spera să fie legitimat prin alegeri parlamentare să acceadă la guvernare? Că a fost vorba despre baloane de încercare şi reacţiile defavorabile de care au avut parte măcar o parte din mai sus citaţii a condus la reconsiderări mai mult decât necesare? Că nu există în PNL convingerea fermă că guvernul ar putea  obţine votul de învestitură având în vedere vădita instabilitate emoţională ori ticăloşia la maximum a d-lui Victor Viorel Ponta? Sau mofturile minusculului PMP cu Petrov-Băsescu cu tot? Că nu se merită să laşi o funcţie bine plătită în Parlamentul European în favoarea tracasărilor presupuse de prezenţa într-un guvern care depinde de umorile variabile ale celor de la ALDE, UDMR sau din USR care parcă s-au înscris în întrecerea socialistă menită să pună condiţii cu iz electoral?

Lista de miniştri este alcătuită din două-trei personaje cu notorietate. Aşa cum sunt d-na Raluca Turcan, căreia i s-a dat funcţia de vicepremier pesemne spre a fi calmate orgoliile foştilor pedelişti şi fideli ba ai d-lui Stolojan, ba ai d-lui Emil Boc, ba ai d-lui Traian Băsescu, dl. Cătălin Predoiu, de departe mai bun pentru postul de ministru al Justiţiei decât parlamentarul bihorean Ioan Cupşa, insul acela cu părul veşnic lins precum Tano Carridi şi votant vesel-inconştient al Legii recursului compensatoriu, sau d-na Violeta Alexandru care a fost un bun ministru al Muncii în guvernul Cioloş.

Mi se par excelente deciziile de a le fi încredinţate câteva ministere-cheie, d-lui Bogdan Aurescu (Externe), d-lui Nicolae Ciucă (Apărare), sau Victor Costache (Sănătate), acesta din urmă mai puţin cunoscut, dar profesionist recunoscut şcolit şi cu practică în mari spitale din Franţa, revenit de câţiva ani buni în România. Unde şi-a construit o carieră universitară temeinică.  Mi se pare o greşeală -şi nu e vorba despre o idiosincrazie- opţiunea pentru dl. Florin Cîţu la Finanţe. Insul s-a remarcat prin câteva declaraţii iresponsabile, pare un fel de meteorolog al dezastrului economic probabil şi dă semne că nu are nici cea mai mică urmă de respect pentru munca bugetarilor cinstiţi. Acest George Demetru Ladima al vremurilor noastre pare a vrea să reînvie teoriile lui Traian Băsescu cu graşii care s-au cocoţat în cârca slabilor. Toate aberaţiile şi resentimentele sale putând fi lesne decontabile de PNL la alegerile viitoare. Atât la cele locale care, iar greşeală!, nu se vor desfăşura în două tururi de scrutin cât şi în cele legislative.

În rest, multe nume care mie nu îmi spun nimic. Şi o întrebare Chiar nu s-a găsit un nume cu un plus de notorietate pentru portofoliul Educaţiei? Dar cineva mai acătării decât actoraşul ratat Bogdan Gheorghiu să fie nominalizat în vederea preluării Ministerului Culturii?

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro