E fascinant să construim mitologii şi medicii susţin că e întrucâtva sănătos, pentru mintea noastră, să construim fantezii. Aşa că nu văd un păcat primordial în a vorbi despre lumi ascunse, mistere imposibil de descifrat şi teorii ale conspiraţiei. Se pot scrie cărţi, se pot face filme, se pot înfiinţa grupuri de studiu pentru după amiezile ploioase şi uneori se pot face şi bani. Tragedia apare atunci când ajungi să crezi în ele şi să te porţi ca şi când ele ar exista cu adevărat. E drept că în minciuni trebuie să crezi cu tărie ca să poţi pretinde că ar fi adevărate, dar noi avem un talent deosebit în a instituţionaliza prostii şi sferturi de adevăr.

Comportamentul nostru în care se amestecă rebelul cu oficiosul, fără să ne dăm seama de disonanţe, e cel mai probabil o moştenire a regimului comunist (ce spun aici e o pură speculaţie, aşa că vă rog să nu vă ambalaţi; orice altă teorie rezonabilă e binevenită, pentru că nu suntem singurii fascinaţi de conspiraţii). Obişnuinţa anilor în care accesul la informaţie era dat cu linguriţa şi aveam conştiinţa clară a faptului că varianta oficială trece prin nenumărate procese de cenzură şi reconstrucţie a adevărului te lăsa cu o stare de nesiguranţă.

Nu mai poţi crede pe nimeni, niciodată total şi fără rezerve. Vei presupune mereu că în spatele spuselor există un alt adevăr, pe care cel care face declaraţia încearcă să îl ascundă.

Speculatorul inteligent poate să facă două lucuri majore cu acest defect de construcţie vizibil în toată societatea noastră. Pe de o parte nu va livra niciodată adevărul pe de-a-ntregul, pentru că are tot interesul să lase publicul să umple spaţiile goale şi în felul acesta îi e cel mai uşor să controleze informaţia. Uitaţi-vă la toate discursurile politice. În funcţie de talentul oratorului, informaţia e livrată mereu trunchiată şi cu meta-trimiteri. Din nou, pentru că e simplu, pentru că poţi lăsa loc interpretării, pentru că poţi să negi, pentru că nu e nevoie să te pregăteşti, să studiezi, să munceşti. Cel mai vizibil e în afirmaţia „justiţia e controlată”, care se livrează doar aşa. Sumar. Şi dacă întrebi de cine, ţi se răspunde senin cu o altă întrebare: „asta mă întreb şi eu!”. Ping pong mintal, lipsit de logică din care noi instituţionalizăm concluzia. „Nu se poate dom'le să nu fie justiţia controlată. Nu vezi că se întreabă toată lumea. Nu vorbesc ăştia aşa de dragul de a vorbi”. Cine ştie? Poate ni se trage de la dubla negaţie.

Aşa am ajuns să vedem cum împotriva tuturor se ţes invizibile conspiraţii întinse din Mordor şi până la Scroviştea sau până la Cornu, tot aia e. Pe Adrian Năstase l-au lucrat americanii sau Traian Băsescu, care i-a lucrat pe toţi mogulii şi mai precis pe toată lumea. Dar şi pe Traian Băsescu l-au lucrat serviciile. Cum de unde ştim? Păi nu a spus Elena Udrea? Bine, ea nu a spus, dar a lăsat să se înţeleagă şi nu ai văzut că de fapt el a confirmat-o după? Totul se leagă, există o logică, cineva trage sforile. E clar un plan bine stabilit şi pus la punct de multă vreme. Vor să ne ia pământul, limba şi moştenirea dacică. Că asta e cam tot ce a mai rămas. Pădurile, lacurile, fabricile şi uzinele, castelele, domeniile şi vilele le-au luat ai noştri. Probabil ca să lupte cu asupritorii.

A doua rezultantă a situaţiei se vede în creşterea peste noapte a unor poveşti cel puţin extravagante. Moştenirea noastră dacică e una dintre acestea. Limba latină e o variantă vulgară a limbii dacice. Roata, computerul şi nava spaţială au fost toate inventate de către daci, dar Occidentul hain nu a vrut să ne recunoască aceste contribuţii. Deasupra României e un satelit neidentificat care trimite energiii către o Poartă Galactică aflată în Masivul Retezat, unde s-au ascuns ultimii dacii până au revenit să repopuleze teritoriul pe care locuim noi astăzi. Mai sunt câteva teorii din acest cvadrant şi tare îmi e că până anul viitor, pe vremea asta, se va descoperi că Iisus avea un bunic dac, vorbitor de română, şi care este cel care a dus în Iudeea obiceiul Paştelui, obicei profund dac, întemeiat de însuşi Zalmoxis. E chiar păcat că au închis OTV-ul, că sunt sigur că DD dădea de capăt şi la investigaţia asta.

Din nefericire, ce nu au inventat dacii şi în consecinţă nu ne-au putut lăsa moştenire e dorinţa pentru logică şi calm. Apetenţa pentru viziuni construite cu raţiune şi implementate cu cartea de instrucţiuni în mână. Poate în loc să fie fascinat de modelul social suedez în 1990, Ion Iliescu ar fi trebuit să facă nişte cursuri pe la fabricile lor de mobilier. Aşa poate aveam şi noi reformă la pachet, cu instrucţiuni şi fără şuruburi lipsă.