Dacian Cioloş, the best choice
0
Portret. Alegerea fostului comisar român pentru Agricultură, Dacian Cioloş, ca premier al României, are ceva din finalul poveştilor cu zâne: încoronează un parcurs sans faute, cum spun francezii, al unui tehnocrat, al unui om apolitic, genul de persoană care sfinţeşte locul, cum scriam în 2013 în portretul realizat pentru Qmagazine.
"Cred că din ce în ce mai puţin aş vrea să fiu ceva, şi că singurul lucru care ne satisface este să fim, pur şi simplu, pentru că atunci când devenim ceva, mintea ne zboară la altceva, tot timpul vrem să devenim altcineva. Într-o spirală fără sfârşit. Prefer nu să devin ceva, ci să fiu. Sa fiu aici şi acum. Ştiind că e foarte greu să fii...”, declara Dacian Cioloş pentru revista Q Magazine, în noiembrie 2013.
Iată-l, fără să fi vrut, devenind viitorul prim-ministru al României. Ii va fi permis sa schimbe ceva sau este doar un premier de sacrificiu? Decriptajul filosofiei sale de viata.
"Pornind dinspre Paris spre cel mai mare salon de agricultură biologică din lume, nu mă aşteptam să aud vorbindu-se despre el aproape peste tot, cum nu mă aşteptam să aud superlativele cu care este desemnat. În avionul care face escală la Zürich, un articol din SpiegelOnline vorbeşte despre "Europa Man", cel care poate schimba viaţa agricultorilor în bine...Pasagerul de lângă mine citeşte La Repubblica, un articol despre mişcarea Slowfood, care ar vrea să-i dea o mână de ajutor comisarului român Dacian Cioloş, în lupta cu lobby-urile de la Bruxelles, asta deoarece "cetăţenii pot deveni protagonişti şi va fi fundamental să se implice în procesul decizional înainte de a fi prea târziu".
Fără surprize, chiar în metroul oraşului Nürnberg, unde o turistă din China vorbea despre "global gap" şi isprăvile curajosului comisar pentru Agricultură, lumea vorbeşte în aceste zile despre Dacian Cioloş. Om care sfinţeşte locul? Deocamdată, doar faptele, care îi însoţesc până la urmă un crez: "Să fac, nu să fiu!".
Se opreşte să guste miere din borcan, şi întreabă cam pe toată lumea ce mai face. În spatele celor care-l însoţesc, "locotenenţii" săi multilingvi de la Bruxelles, câţiva ziarişti sar de pe un picior pe altul, nerăbdători. Nimic de făcut, comisarului nu îi place să se grăbească, aşa cum nu îi plac nici lucrurile făcute în grabă. Stil ardelenesc, căruia i-am putea adăuga un proverb, fără a greşi: "grăbeşte-te încet".
Aşa cum recunoaşte, contactul cu oamenii, în general, cu producătorii agricoli, în special, este foarte important pentru el. Şi aceasta fie că este vorba de românii veniţi la târg (care îi cer să facă o poză cu el, de ce nu?), de armata de agricultori italieni veniţi în întâmpinarea sa nu de mult, în peninsulă, sau de manifestanţii din faţa Parlamentului din Bruxelles, producători de lapte (în noiembrie, anul trecut). Sau când se aşează confortabil, un genunchi pliat sub celălalt picior, natural, pentru o discuţie sinceră cu Q Magazine:
Pentru mine legătura cu organizaţiile agricole este foarte importantă. Este un reflex pe care mi l-am format când eram în România, ca ministru. Îi cunosc pe lideri. Atunci când a avut loc manifestaţia producătorilor de lapte eu tocmai revenisem dintr-o misiune şi a doua zi, când am văzut că sunt tot în Bruxelles, şi că lucrurile nu s-au lămurit cu Parlamentul, l-am sunat pe unul din liderii lor. Au venit în întâmpinarea mea şi m-au şi escortat, trecând peste poliţia din Bruxelles, care îmi recomanda să nu mă duc acolo, ci să-i primesc la o discuţie pe lideri. Eu acum sunt comisar, peste o vreme probabil că nu o să mai fiu. Am preferat să merg eu la ei pentru că ştiu cât de importantă este pentru oameni funcţia celui cu care discută. De multe ori oamenii au impresia că distanţa asta instituţională se traduce atât prin distanţă faţă de ei, cât şi prin distanţa faţă de capacitatea de a înţelege lucrurile. Agricultorii sunt oameni cu spirit practic, pentru ei este foarte important să arate, să atingă, pentru a fi siguri că ai înţeles. Contactul direct cu ei face mult mai mult decât zeci de declaraţii şi de comunicate de presă.
Dacian Cioloş, un rebel pasionat
O filosofie de viaţă care a însemnat mult pentru acest rebel... la bază. Căci, dacă este să credem ce ne spune (dincolo de faptul că ascultându-l cum povesteşte ai impresia că te afli într-un basm cu zâne şi vise care se pot realiza, nu în plină negociere la sânge asupra bugetului Politicii Agricole Comune), alegerea agriculturii ca domeniu de predilecţie a fost, pe undeva, o mică revoluţie în familia Cioloş, din Zalău.
"Voiam să lucrez în agricultură - îşi aminteşte comisarul - e o nebunie care mi s-a urcat la cap de mic copil şi ţin minte la 14 ani, când trebuia să decid la ce liceu o să mă duc, am avut prima dispută serioasă cu părinţii mei pentru că eu vroiam să mă duc la Liceul Agricol. Ei voiau liceul de matematică-fizică, cel mai de soi din oraş, în timp ce agricolul era la coadă. Şi atunci a fost o dramă socială a familiei, cum să meargă fiul nostru la liceul agricol?".
O inconştienţă care s-a realizat cu pasiune, dar şi cu o anumită premoniţie. Din perioada în care fusese admis ca stagiar în instituţiile europene, Dacian Cioloş păstrează mai degrabă amintiri... utile. Pentru că, dacă la început, instituţiile europene erau înconjurate de o anumită aureolă fantastică şi strălucitoare ("Abia scăpasem, să spun aşa, în Europa, după ce mi-am petrecut toată copilăria, şi adolescenţa, într-un mediu pe care-l credeam singurul posibil. Când am ajuns în stagiu la Comisie eram ca fascinat, vrăjit de tot ceea ce aflam despre instituţiile europene"), experienţa încercată ca şi comisar a profitat din plin de această "prise de conscience": poliglotul tânăr comisar, alegerea europeană pentru portofoliul acordat României, trecuse deja prin "furcile caudine, nu doar ale Comisiei, ci şi ale administraţiei, europene şi naţionale, ca ministru al Agriculturii. Faptul că am cunoscut Comisia Europeană din interior la nivel administrativ mă ajută în continuare..."
Fantastica aventură a reformei Politicii Agricole Comune
Europa Man sau un om al Europei sale, în plină consonanţă şi acord cu timpurile pe care le trăieşte? Comisarul Cioloş face din orice experienţă umană un barometru şi dintr-o frugală experienţă de stagiu, fie că este vorba de ferme de agricultură biologică în Bretania sau sudul Franţei, în Italia, Germania sau România, o prietenie pe care se poate baza... la greu. Acest "greu" se poate numi, de exemplu, fantastica aventură a reformei Politicii Agricole Comune. Care devine, ascultaţi-l doar!, o neaşteptată întâmplare a fiinţei: "Sunt un om care se află pe durata unui mandat într-o poziţie, şi de la care se aşteaptă ceva. A fost clar încă de la început că trebuie să încep reforma Politicii Agricole Comune şi e important să o finalizez până mi se termină mandatul. Deci, am asta ca obiectiv, ştiu că se aşteaptă asta de la mine, am început procesul acesta printr-o dezbatere publică. (“Cred că aici ar merita să-ţi spun o poveste despre asta, un lucru nemaifăcut înaintea venirii comisarului Dacian Cioloş la Comisia Europeană”, îmi spune Dorian Filote, ataşatul de presă, “pentru că la Bruxelles consultările publice se fac atunci când Comisia are o propunere : are loc o consultare, se aşteaptă şi apoi se ajustează. Când a venit Dacian Cioloş a zis « Nu», înainte să fac o propunere, haideţi să facem o dezbatere publică, să vedem mai întâi ce zic, ce vor oamenii!”). Am vrut să lansăm dezbaterea asta şi pentru că am simţit că, altfel, riscă să se dezvolte o fractură între agricultori şi consumatorii de produse alimentare, cei care au anumite aşteptări legate de natură. Agricultorii care ziceau deja că ei nu pot lucra luându-se după idei zăpăcite, ca trebuie să aibă din ce produce, consumatorii care ziceau «Stop vă îndepărtaţi de ceea ce am vrea să consumăm noi», riscam să alunecăm spre o agricultură care să ajungă să facă mai mult rău".
Se încarcă comentariile...
