Este ca la poker. Cine atacă primul are şanse mai mari de victorie. NATO nu are cum să apere acum Ucraina de invazia Rusiei. Dacă însă Ucraina ar deveni membru NATO, lucrurile s-ar schimba radical.

Rusia nu prea are altă opţiune, în afară de invadarea Ucrainei

Exemplul Crimeii este edificator. Scandalul internaţional a durat cât a durat, după care relaţiile comerciale Rusia-Europa au revenit la cotele obişnuite. Acum lucrurile sunt mai grave. Dar Rusia mizează pe instalarea unei puteri obediente la Kiev după care, eventual, s-ar putea retrage din Ucraina, pentru a potoli furia Europei şi a americanilor.

Rusia a încercat în convorbirile de săptămâna trecută, cu America şi NATO, să arate că este dispusă la dialog. Eşecul total al convorbirilor demonstrează că nu există o cale amiabilă, de înţelegere, între cele două mari puteri militare: Rusia şi NATO. Şi că decizia militară a fost deja luată.

Bulversarea pieţelor de energie este parţial şi opera Rusiei. Care a încercat să arate europenilor „pisica energetică”, prin reducerea furnizărilor de gaze şi petrol. Doar ca Europa a apelat la alte resurse, inclusiv gaz lichefiat din America, anihilând, parţial, şantajul Rusiei. Cum nici această „armă” n-a funcţionat, Rusia a ajuns la concluzia că doar invazia militară pentru schimbarea regimului de la Kiev este eficientă. Dar şi Europa nu are cum să mizeze doar pe livrările de gaze din America. Va avea de suferit enorm pe plan energetic, în urma întreruperii legăturilor comerciale cu Rusia.

Concentrările uriaşe de trupe şi tehnică militară de la graniţa estică a Ucrainei, concentrare care costă mulţi bani Rusia, a avut drept scop intimidarea occidentului. Cum intimidarea n-a funcţionat, rămâne doar calea militară, confirmată de aducerea a şi mai multor trupe ruseşti la graniţa Ucrainei.

Rusia câştigă mai multe obiective cu invazia Ucrainei.

- Dovedeşte lumii că atunci când sunt în joc interesele sale strategice, nu se joacă.

- Avertizează ţările ex-sovietice să nu se lase atrase de mirajul de securitate oferit de NATO pentru că riscă ocuparea de către armata rusă

- Arata NATO şi Europei până unde poate merge pentru apărarea securităţii statului rus

- Ajunge la gurile Dunării şi controlează mai uşor Marea Neagră

- Testează dependenţa Europei de livrările de hidrocarburi din Rusia.

Ce are de pierdut Rusia în urma invaziei Ucrainei

Foarte multe, dar nu atât cât să renunţe la a-şi apăra securitatea.

-In primul rând vor fi îngheţate, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, relaţiile comerciale cu Europa şi America. Rusia se bazează pe exportul de hidrocarburi până la 50% din PIB. Posibil ca vecina, şi mai nou prietena China, să se fi oferit să preia o parte din exportul Rusiei de hidrocarburi.

-Rusia importă multe bunuri de larg consum din Europa şi America, bunuri la care populaţia Rusiei va fi obligată să renunţe.

-Relatiile diplomatice vor fi complet blocate, ambasadele ruseşti din Europa şi America vor fi închise.

-NATO îşi va întări prezenţa şi forţa militară în România şi Polonia.

Poziţia României în tot acest scenariu

Este foarte posibil ca toate acţiunile preşedintelui Iohannis din ultimul timp, instalarea coaliţiei parlamentare şi guvernamentale mai largi, PSD-PNL, conducerea guvernului de către un general care ascultă de preşedinte şi altele, să fi fost dictate de către strategii europeni şi americani, în perspectiva unui conflict, chiar militar, NATO-Rusia. Să nu fi fost doar opera preşedintelui Iohannis.

România are o poziţie mai specială în acest conflict, poziţie dată şi de legăturile cu Republica Moldova.

Este posibil ca Rusia să încerce să „rezolve” şi Republica Moldova cu ocazia invaziei Ucrainei. Nu poate aştepta ca actuala conducere de la Chişinău, pro occidentală, să ducă ţara în NATO, sau să ceară protecţia teritoriului său de către „fraţii” români, de către Armata Română, adică tot de NATO. Sau să se unească cu România, cu argumentul pericolului rusesc.

Nu este clar până unde merg scenariile experţilor militari ai NATO. Posibil până la intrarea Armatei Române în Republica Moldova cu scopul de a-i apăra teritoriul în faţa posibilei invazii ruseşti. Sau până la a „ajuta” unirea rapidă a Republicii Moldova cu România.

O astfel de situaţie militară, deloc exclusă, ar trece conducerea României la Cotroceni, la CSAT. Iohannis şi CSAT ar declara Starea de Urgenţă şi vor conduce discreţionar România. Va fi mai bine, va fi mai rău? Nu este clar acum. Dar această ipoteză nu poate fi exclusă.

România va deveni, alături de Polonia, principal actor de apărare al flancului estic al NATO. Cu deplasări şi instalări de trupe şi armament NATO în cele două ţări, la cote duble sau triple decât în prezent. Cum Turcia nu se ştie în ce ape se va scălda, este posibil, dată fiind situaţia excepţională, ca NATO să mute bază militară din Turcia, de la Incirlik, la noi în Dobrogea. Consecinţele militare, de securitate, dar şi economice vor fi foarte mari pentru România. Nu este posibil ca Rusia să se atingă de România sau Polonia, membre NATO, pentru că războiul direct NATO-Rusia ar porni imediat. Iar NATO are tot interesul ca România să rămână o ţară stabilă politic şi economic, motiv pentru care vom putea conta pe sprijinul militar, logistic, dar şi economic, adus de lărgirea prezenţei NATO în România.

Şi UE are tot interesul că România să fie un „tampon” puternic şi credibil la graniţele sale cu Rusia. Cât va investi pentru atingerea acestui obiectiv, rămâne să vedem.

Cum-necum, într-o situaţie de conflict militar declanşat de Rusia, România va fi puternic afectată şi trebuie să reacţioneze în calitate de membru al NATO fără să stea prea mult pe gânduri. Preşedintele Iohannis va conduce ţara aproape de unul singur. Oricum în ultimul an s-a „antrenat” pentru această perspectivă!