Cursa din PSD

Congresul PSD, programat pe 11 octombrie, va reprezenta principalul eveniment politic al lunii. Luna septembrie este rezervată analizelor iar spaţiul mediatico-politic va fi ocupat de „parada” celor care se înscriu în cursa pentru şefia PSD.

Există un punct de start - momentul anunţării candidaturii şi unul de finish - momentul votului. Distanţa între cele două puncte este scurtă şi trebuie parcursă rapid. Chiar dacă vorbim despre o distanţă scurtă, „oboseala" se poate instala chiar imediat după primul sprint - cazul Robert Negoiţă este un exemplu: imediat după ce şi-a anunţat candidatura a ales să se retragă prin intermediul unui mesaj video postat pe contul personal de Facebook şi să-şi afirme susţinerea pentru Liviu Dragnea. 

Candidaţii trebuie să convingă, să fie validaţi şi învestiţi cu încredere de membrii din teritoriu. Iar pentru a reuşi acest lucru, într-un timp atât de scurt, este nevoie de un "awareness" deja "instalat" în rândul membrilor PSD din ţară. De o minimă colaborare anterioară a candidaţilor cu organizaţiile locale fie sub forma unor lupte electorale câştigate/pierdute fie sub forma unor interacţiuni formale, specifice partidelor. Încrederea în viitorul lider va genera mobilizarea atât de necesară într-un an 2016 încărcat electoral.

Daniel Savu, Şerban Nicolae şi Liviu Dragnea sunt, până în acest moment, singurii candidaţi pentru funcţia de Preşedinte al PSD. Liviu Dragnea, considerat de mulţi analişti politici a fi cel mai bine pregătit "atlet" al cursei, şi-a anunţat, în urmă cu o zi, dorinţa de a ajunge primul la finish. Şi a făcut-o din arena în care s-a antrenat pentru marile curse ale politicii autohtone. Discursul a fost al unui lider care este conştient că va urca pe podium în calitate de câştigător şi care priveşte dincolo de finish:

„e nevoie ca PSD să devină ce-şi doresc mulţi romani, un factor de stabilitate pentru România şi un factor de progres. PSD are obligaţia să realizeze o clarificare doctrinară, eu nu voi mai accepta să existe confuzie între membrii de partid, vreau ca PSD să fie un partid de stânga modernă, stânga curată, stânga nouă, un partid al progresului şi un partid al dezvoltării. PSD va fructifica această şansă". 

În doar câteva fraze, Dragnea se adresează:

1. simpatizanţilor PSD, pe care îi identifică fiind "mulţi români". Acestora le transmite că le va satisface dorinţa de a găsi pe scena politică un partid care îmbrăţişează dialogul constructiv şi care generează politici menite să conducă la progres;
 

2. simplilor membri pe care îi asigură că se va îngriji de platforma doctrinară, va face clarificări pentru a elimina orice confuzie internă;

3. tinerilor cu orientări de stânga cărora le promite un partid modern, curat şi orientat spre dezvoltare.

Drumul lui Dragnea de la start la finish poate fi presărat cu obstacole, unul dintre acestea fiind instalat de ICCJ. Procesul „referendumului" îl poate elimina din cursă sau îi poate consolida poziţia de câştigător, în cazul unui verdict favorabil. 

Fie că va fi Dragnea sau un alt nume, viitorul lider PSD va trebui să gestioneze un partid mamut, cu ierarhii, cu dinamici organizaţionale greoaie, cu interese care nu de foarte multe ori converg. Un partid măcinat de corupţie şi aflat într-o criză de leadership. Un PSD care aşteaptă o direcţie, fiind debusolat. O schimbare de paradigmă tradusă în reformare, clarificare doctrinară, modernizare şi promovare meritocratică poate transforma PSD dintr-un partid care stagnează într-unul disruptiv, cu şanse reale de a câştiga alegerile locale şi parlamentare din 2016, „a wise choice" chiar şi pentru cei nehotărâţi.