Guvernul a depus iniţiativa de modificare şi completare a OUG nr.111/2011 privind comunicaţiile electronice, care este în vigoare din 27 decembrie 2011, în sensul reţinerii de către operatori a datelor personale de identificare a utilizatorilor de cartele prepay pentru telefonia mobilă.

Proiectul a fost adoptat de Senat pe 2 iunie, iar pe 3 iunie a fost înregistrat la Camera Deputaţilor, prezentat în Biroul Permanent şi trimis la Comisia Juridică şi Comisia de Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor, pentru raport.

Ei bine, PNL este împotriva acestui demers care nu face altceva decât să încalce dreptul la viaţă privată a cetăţenilor, cu consecinţe la fel de dăunatoare ca cele ale Legii Big Brother, mai ales în contextul invalidării Directivei nr. 2006/24/CE prin Decizia CJUE.

Proiectul este motivat pe faptul că achiziţionarea cartelelor preplatite fără colectarea datelor de identificare ale consumatorilor face dificilă identificarea acestora în cazul activităţilor efectuate pentru desfăşurarea cercetării penale ori pentru cunoaşterea, prevenirea şi contracararea riscurilor ori ameninţărilor la adresa securităţii naţionale.

Aplicabilitatea acestei legi este de natură să răstoarne prezumţia de nevinovaţie şi să transforme toţi utilizatorii în persoane susceptibile de săvârşirea unor infracţiuni. Legea este de natură să creeze premisa unor abuzuri ale instituţiilor statului, având în vedere că nu se precizează în mod clar nici contextul în care ar putea fi folosite aceste date, nici perioada de timp pentru care urmează a fi stocate.

În acelaşi timp, experienţa altor ţări care au introdus deja reglementările pe care le-a pregătit Guvernul României răstoarnă cu totul teoria avantajelor acestor reglementări, evidenţiind efectele adverse, cum ar fi apariţia unei pieţe negre a cartelelor pre-pay. Vor apărea, aşadar, cartele neînregistrate, din alte ţări care nu au aceste prevederi în legslaţia naţională. Mai mult decât atât, sunt ţări în care aceste legi au fost abrogate din cauza dezavantajelor evidente şi a creşterii infracţionalităţii telefonice, exact efectul opus celui scontat (Mexicul este exemplul grăitor).

La fel de hazardate sunt şi modificările prevăzute de art. 732 din acest proiect, care se referă la punctele de conectare la internet puse la dispoziţie publicului, ce ar trebui să stocheze pe o perioadă de 6 luni datele furnizorului de servicii pentru a identifica utilizatorii conectaţi în aceste puncte. Practic, nu vorbim doar de un proiect de lege care îngrădeşte abuziv drepturile utilizatorilor de telefonie, ci şi de unul care urmăreşte şi poate identifica în urma unei cereri, formulate de nu ştim exact cine şi în baza a nu ştim exact ce, locul în care un individ se află, pe baza conectării la o reţea de internet cu acces gratuit.

Este evident, aşadar, de ce nu voi vota acest proiect care va intra în plenul Camerei Deputaţilor. Şi sper ca măcar dezbaterea aceasta tardivă, din spaţiul public, declanşată fără voia Guvernului, să convingă deputaţii puterii să voteze împotriva legii cartelelor prepay cu buletinul.

Articol preluat şi pe www.alinagorghiu.ro