Cum se vede de la Bruxelles noua Constituţie a României

De ce îi era frică lui Victor Ponta ar putea să nu scape. Constituţia României ar putea fi evaluată din punctul de vedere al standardelor democratice la Bruxelles, imediat după Constituţia Ungariei. Surse politice susţin că o astfel de idee a fost deja  vehiculată la nivelul Parlamentului European.

Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne din PE a propus, în proiectul de rezoluţie privind Ungaria, ca toate statele membre să fie verificate în mod regulat dacă respectă valorile comune ale UE. Secretarul general al Comisiei Europene, Catherine Day, a declarat la întâlnirea cu ministrul român al Justiţiei, Robert Cazanciuc, că procesul revizuirii Constituţiei va fi analizat în detaliu la nivelul executivului european.

USL se aştepta ca Bruxellesul să urmărească procesul revizurii Constituţiei, după evenimentele din vara anului trecut ce pot fi ignorate într-o discuţie Ponta-Merkel, dar nu şterse cu buretele. Puterea de la Bucureşti şi-a luat deja măsuri de precauţie şi a acţionat preventiv, în aşa fel încât ceea ce i se reproşează Budapestei în privinţa procedurii  de adoptare a Constituţiei Ungariei să nu i se impute şi Bucureştiului. Dezbaterea în plen a proiectului de Constituţie a fost amânată şi textul trimis Curţii Constituţionale şi Consiliului Legislativ pentru un control înainte de adoptarea lui. Iar Comisia pentru democraţie prin drept de la Veneţia va veni din nou la Bucureşti luna viitoare pentru a cerceta legea de revizuire. A fost constituit Forumul Constituţional al societăţii civile, iar UDMR a fost angajată drept colaborator al puterii în procesul de revizuire.  

Rolul UDMR este unul cheie. Reprezintă la Bruxelles dovada că USL, spre deosebire de Fidesz,  a implicat opoziţia în decizia asupra Constituţiei. Prin amendamentele propuse, Uniunea a îmbunătăţit Constituţia în privinţa drepturilor minorităţilor, fapt ce se va înregistra ca un plus în favoarea Bucureştiului, ca de altfel extinderea  drepturilor cetăţeneşti în general. UDMR obţine un câştig şi pentru sine ca organizaţie din proiectul de revizuire, prima şansă de a participa la guvernare prin amendamentul care descrie procedura de numire a prim-ministrului. Este uşor de prevăzut că mult timp de-acum înainte niciun partid şi nicio alianţă nu vor mai obţine peste 50% din voturi, ceea ce face ca UDMR să ajungă cel dintâi pe lista partenerilor pentru orice guvernare. În aceste condiţii, este de aşteptat ca etnicii maghiari să fie mobilizaţi la referendumul pentru validarea Constituţiei şi să contribuie la rezolvarea problemei cvorumului şi a legitimităţii legii fundamentale.

Cu toate acestea, proiectul Constituţional suferă la principiul echilibrul puterilor în stat, un atribut al democraţiei, şi încalcă un principiu potrivit căruia nivelul valorilor, principiilor şi garanţ­iilor odată adoptat într-un stat stat de drept nu poate fi redus. Nu la fel de grav precum Constituţia Ungariei care a luat Curţii Constituţionale inclusiv dreptul de a evalua legile de revizuire, după cum reiese din proiectul de raport şi de rezoluţie elaborate de către comisia Parlamentului European ce vor fi amendate şi votate în perioada următoare.

Proiectul românesc de Constituţie reduce şi el competenţele Curţii Constituţionale  care nu va mai avea dreptul să se pronunţe asupra hotărârilor Parlamentului. Şi competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de primă instanţă este diminuată, în cazul judecării parlamentarilor. Eliminarea din Constituţie a articolului potrivit căruia dosarele parlamentarilor sunt judecate în primă instanţă de către Înalta Curte, introdus în Constituţie nu de Băsescu, nici de Macovei, ci de administraţia lui Ion Iliescu în 1991, a fost expulzat. Culmea este că raţiunea pentru care Înalta Curte a primit această atribuţie în 1991 era tocmai aceea de proteja parlamentarul ca reprezentant al puterii legislative să fie judecat de principalul reprezentant al puterii judecătoreşti. Articolul a scăpat de eliminare în 2003 dintr-un motiv simplu: la vremea respectivă niciun parlamentar nu era judecat pentru corupţie, iar Înalta Curte nu hotărâse încă pedepse cu închisoare pentru înalţi demnitari.

Mandatul Consiliului Superior al Magistraturii se micşorează şi el, de la şase la patru ani, şi se suprapune cu cel al Parlamentului, instituţia fiind expusă mai mult decât în prezent  riscului politizării. În plus, Senatul va trimite în CSM patru membrii propuşi de societatea civilă în loc de doi.  Parlamentul va putea audia procurori, din moment ce aceştia nu sunt asimilaţi, potrivit articolului 1 modificat, niciunei puteri în stat. Nici preşedintele, şeful statului român,  nu aparţine niciuneia, articolul fiind problematic din perspectiva jurisprudenţei CCR care asimilează preşedintele puterii executive, deşi nu aceasta a fost intenţia Adunării Constituante din 1991. Aşa cum spunea Antonie Iorgovan în 2003 regimul este "semiprezidenţialism atenuat, mai aproape de italieni, decât de francezi". Parlamentul îşi rezervă prin proiect dreptul exclusiv de a cere urmărirea penală a membrilor executivuluii.

Întregul proiect al Constituţiei întăreşte puterea Parlamentului, ceea ce teoretic e pentru binele democraţiei, dar o face  în raport cu celelelate puteri în stat. De asemenea, proiectul sporeşte puterea Senatului în raport cu Camera Deputaţilor, în condiţiile în care crearea unui Parlament cu două camere ce au competenţe similare nu a fost întâmplătoare, ci pentru "a tempera tendinţele autoritare ale parlamentului, de a atenua eventualele poziţii extremiste ale unei singure Camere în aprecierea unor stări de fapt şi în alegerea variantei decizionale" (Drăganu,1998).

Chiar dacă întăreşte drepturile cetăţeneşti, de la dreptul minorităţiilor de a-şi utiliza simbolurile naţionale până la egalitatea între apărare şi acuzarea în cadrul procesului penal, proiectul Constituţiei pică testul echilibrului puterilor în stat. Acest regres nu va fi trecut cu vederea nici de Curtea Constituţională, nici de Comisia de la Veneţia şi nici de Bruxelles pentru că echilibrul puterilor în stat, pandant al principiului separaţiei, este la fel de important pentru democraţie.