Cum schimbăm clasa politică din România?

Nu prea am mai scris în ultimul timp. Ştiţi, sunt cam ocupat aici în diaspora. Doctoratul îmi ia între 12 şi 16 ore pe zi în ultimii doi ani. Da… aici în Canada doctoratele se fac pe bune… mergi la cursuri, citeşti între două şi cinci cărţi săptămânal, corectezi sute de examene pe trimestru, faci tutorial cu studenţii, faci cercetare pentru profi şi scrii.

Domni precum Ponta, Nicolae, Nicolicea şi ceilalţi doctori de prin Parlament şi ministere nu vor afla niciodată cum şi cât se munceşte la un doctorat „pe bune“. Mă deranjează lucrul ăsta pentru că, în eventualitatea în care voi vrea să fac politică în România voi fi tratat la fel ca ei: „aaa, aici cu toţii avem doctorate, bine ai venit printre noi“, sau varianta a doua, „ahhh a venit ăsta cu doctoratul şi masteratele lui în străinătate să ne dea nouă lecţii aici“. Mda… păi mai bine rămân aici nu? Oricum pentru România nu sunt bun…am fost educat într-un mediu în care drepturile omului sunt respectate, unde există dreptate şi egalitate socială şi nu tot ce e de dreapta e bun şi ce e de stânga e rău. Aici oamenii vor să progreseze, dacă înţelegeţi ce zic.

Ideea de lumpen-diaspora nu mă deranjează. Clasele sociale de la 1848 s-au schimbat. Proletariatul de acum e compuse din alte categorii sociale. IT-iştii de azi muncesc pe brânci. La fel şi doctorii, profesorii, cei din marketing, business, finanţe, instituţii europene şi internaţionale şi aşa mai departe. Numai că în general nu sunt interesaţi de politica de acasă... 100 de mii au votat în Decembrie 2016, din 4 milioane de Români care trăiesc în străinătate. Apoi, cei care s-au dus acasă să protesteze şi-au luat gaze şi bastoane.

Ceea ce se întâmplă în România la nivel politic este o glumă proastă. Nu există ideologie, nu există profesionalism, nu există gândire pe termen lung. Politica pe care o vedea Max Weber ca pe o vocaţie, în care politicianul îmbină etica convingerii morale cu cea a responsabilităţii, a ajuns o meserie în care politicianul român îmbină etica interesului propriu cu cea a furtişagului. E ciudat că ideea că politicianul român e hoţ a devenit un truism. Toată lumea o ştie, numai politicianul nu. El îşi vede de treaba lui. Îşi satisface nevoile pe spatele electoratului.

Mă întreb doar, în situaţia asta de haos politic general, ce s-ar întâmpla în cazul unui război? S-a întrebat cineva? Dăncilă prim-ministru şi Fifor ministru al Apărării... noroc cu NATO şi UE că altfel Albania ne-ar putea invada în 48 de ore. De ruşi ce să mai vorbim....

Oamenii sunt nemulţumiţi de modul de guvernare şi de clasa politică în general. E şi normal...politicienii complet rupţi de realitate, incompetenţi şi/sau răuvoitori. Protestul e cea mai vizibilă formă de implicare civică, dar nu e de ajuns.

Vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Cum ar fi ca diaspora să se organizeze serios? Dacă tot vorbim de omogenitatea ei, ca grup al românilor din străinătate, imaginaţi-vă numai o organizaţie de 3 milioane de membrii…ca să nu zic partid, combinată cu o reprezentare proporţională în Parlament pentru diaspora.

Iniţiativa lui Vlad Voiculescu de a strânge 1 milion de oameni vine să întărească ideea de organizare la nivel social, dar organizare pentru a atinge obiective politice comune.

Slavoj Zizek face mereu comparaţia cu filmul „V for Vendetta“ (în care chiar vedem multe similitudini cu ce se întâmplă în România) şi zice că şi-ar vinde mama ca sclavă ca să poate vedea „V for Vendetta part II“. Se referă exact la ce punem în loc (?) după ce răsturnăm regimul autoritar, fascistoid etc. Şi asta e exact esenţa problemei. Protestăm dar hai să ne şi organizăm.

USR, RO+, sau Demos au oameni bine pregătiţi şi fac o treabă extraordinară, dar nu sunt de ajuns!

Problema principală este sistemul de reprezentare din Parlament! Răsturnarea unui guvern e un pas minuscul, aproape neimportant la scara reală a problemei. Atâta timp cât 4 milioane de români din străinătate sunt reprezentaţi în Parlament de tot atâţi Parlamentari câţi sunt alocaţi judeţului Covasna, cu vreo 200 de mii de locuitori. 6 parlamentari reprezintă diaspora şi 6 reprezintă Covasna. Asta e o bătaie de joc majoră. Gândiţi-vă ce s-ar putea face printr-o reprezentare reală în Parlament combinată cu o organizaţie serioasă a românilor din diaspora. 

Pare o soluţie idealistă? Poate că da, dar ar merita încercat.