Arestarea lui Marian Vanghelie a fost deopotrivă aşteptată şi neaşteptată. Pe de-o parte faptul că în piaţă se vorbea cum primarul sectorului 5 cumpăra influenţă de la toată lumea duce cu gândul la lucruri necurate. Oferea tuturor sponsorizări, patronaje de evenimente şi sprijin în PSD indiferent dacă persoana care îi cerea asta era din presa (din orice trust) sau din PDL, PNL sau alt partid. Pe de altă parte, faptul că a fost ales de cinci ori primar în ciuda obscurităţii cu care îşi conduce instituţia transmite că este un bun manager care ştie să ţină lucrurile urâte ascunse şi să îşi securizeze sectorul.

În ciuda provincialităţii sectorului 5, Vanghelie a reuşit să îşi consolideze imaginea baronului local „standard” al PSD asumându-şi, la o intensitate mai mică, rolul de sforar, pe profilul lui Viorel Hrebenciuc. Mulţi politicieni din PSD i-au trecut pragul pentru a-i ajuta în diverse „combinaţii” blocate, mulţi jurnalişti de calibru s-au lăsat cumpăraţi cu câte un spectacol sau câte o conferinţă organizată de Primăria de la 5 dar şi politicieni din alte partide l-au folosit ca mediator în diverse negocieri, unele foarte importante, altele banale. Marian Vanghelie şi-a asumat public lipsurile sale de educaţie transformând starea de fapt într-un nor de fum, acceptând să nu fie mai vizibil decât trebuie dar reuşind astfel să agaţe cam pe toată lumea care conta în viaţa publică din România.

Această strategie foarte inteligentă l-a făcut pe Vanghelie, în timp, un partener serios de dialog, un partener care a ajuns să stea la masă cam cu toţi liderii şi negociatorii care vroiau să îşi păstreze anonimatul.

Tot acest sistem a funcţionat foarte bine până când la conducerea PSD au ajuns Victor Ponta şi Sebastian Ghiţă. Fiind din start personaje cu un orgoliu, o infatuare şi o autosuficienţă ieşite din comun l-au minimizat pe Vanghelie şi l-au exclus de la masa celor grei, ignorând rolul său în evoluţia PSDului post Năstase. Marian Vanghelie a acceptat situaţia şi s-a reorientat rapid spre tabăra adversă. În campania electorală pentru prezidenţiale şi-a asumat public nesusţinerea lui Victor Ponta iar pe canalele subterane s-a implicat activ în campania lui Klaus Iohannis. Rezultatele electorale ale lui Iohannis din sectorul 5 au fost cea mai mare surpriza pentru echipa de campanie a PNL şi au arătat clar că n-a fost vorba doar de un „no combat” al lui Vanghelie ci de o implicare activă în favoarea actualului preşedinte. Aroganţa lui Ponta nu l-a lăsat să analizeze limpede care au fost motivele trădării lui Vanghelie dar nici potenţialul devastator al informaţiilor din interiorul PSD pe care le are şi l-a făcut să-l arunce afară din partid cu o uşurinţă care a speriat pe multă lume.

Dincolo de lipsa obiectivă de cultivare, Vanghelie are o inteligenţă nativă deosebită şi un simţ politic foarte tenace care l-au ajutat în toţi aceşti ani să îşi menţină o influenţă reală cel puţin în PSD. Acestă inteligenţă l-a ajutat să profite, aproape spontan, de excluderea lui Mircea Geoană şi să pornească operaţiunea de demolare a PSD pe fondul nevoii PNL de parlamentari susţinători ai unei moţiuni de cenzură şi pe fondul demoralizării multora din susţinătorii lui Ponta după eşecul său. Legitimat şi de credibilitatea lui Geoană, a reuşit prin canalele subterane să convingă peste 60 de parlamentari PSD, PC sau PPDD să îl urmeze in noul partid dar doar la momentul moţiunii de cenzură, atunci când se joacă cu listele pe masă şi există garanţia reuşitei. Ca o paranteză, vorbim despre „mari” oameni politici care sunt dispuşi să-şi trădeze şi familia pentru un oportunism de moment dar care au un simţ de conservare dezvoltat şi nu îşi riscă „businessurile” decât dacă merg la sigur.

Zbaterea lui Vanghelie a fost şubrezită tocmai de „partenerii” pentru care lucra în secret, de PNL. Lipsa de determinare a liderilor PNL de preluare a guvernării, şovăielile din jurul programului de guvernare, îndepărtarea de momentul 16 noiembrie când emoţia socială era la maximum au făcut ca mulţi trădători dispuşi să sară din barca PSD să se răzgândească sau cel mult să rămână în stand-by.

Din perspectiva PNL arestarea lui Marian Vanghelie reprezintă o lovitură foarte puternică. Liderii liberali au susţinut tot timpul că nu sunt dispuşi să primească trădători in noul partid şi atunci „soluţia imorală” a partidului lui Geoană şi Vanghelie era una ideală. În noul context însă, potenţialii trădători, animale politice de pradă extrem de pragmatice, nu vor putea fi convinşi de Mircea Geoană că intrarea în noul partid le va asigura accesul la fructele puterii. Mircea Geoană nu are credibilitate în faţa lor pentru că mulţi şi-l aduc aminte din vremea când conducea PSD şi când coordona ministere PSD în guvernul PDL-PSD din 2009. Singura alternativă rămasă pentru PNL este implicarea directă a Alinei Gorghiu şi a lui Vasile Blaga în negociere om la om cu parlamentarii puterii şi garantarea directă a poziţiilor viitoare. Lucru care le va afecta profund imaginea ambilor lideri în paradigma programului România 2.0. al lui Klaus Iohannis, program peste care vrea să se suprapună guvernul lui Cătălin Predoiu. Partidul Social Românesc se lansează astăzi ca un avorton existând riscul ca şi cei 10-15 parlamentari care şi-au anunţat până acum adeziunea să se reorienteze rapid spre UNPR sau PC, partide aflate în continuă campanie de consolidare.

Din perspectiva PSD arestarea lui Marian Vanghelie reprezintă un pericol nuclear pentru primii lideri ai partidului. Fiind atâţia ani la masa din Kiseleff, fiind intermediarul multor afaceri trecute prin primăria de la 5, fiind atâţia ani în ceafa lui Sorin Oprescu cu care s-a războit în repetate rânduri, mulţi PSDişti astăzi încă neurmăriţi penal sunt speriaţi de potenţialele denunţuri pe care Vanghelie le-ar putea face în următoarele 30 de zile de arest. Ameninţările directe la Victor Ponta şi Sebastian Ghiţă pe care Vanghelie le-a făcut în emisiuni televizate păreau a fi făcute cu multă siguranţă şi bazate pe documente. Mai mult, Vanghelie atât la televizor cât şi în uşa DNAului afişa o mină de copil satisfăcut care abia aşteaptă să spună ce ştie. Pentru Victor Ponta este al şaselea dosar care riscă să îl distrugă ca om politic şi chiar să îl aducă în faţa DNAului după Referendum, Duicu, Diaspora, Herţanu sau Şova. E de urmărit cât va mai dura până când procurorii vor emite măcar un mandat de aducere şi îl vor ridica pe Ponta din biroul de prim ministru.

Nu în ultimul rând, din perspectiva unor jurnalişti titraţi, arestarea lui Marian Vanghelie reprezintă motiv de nelinişte. Atât trusturi de presă cât şi ziarişti „pe persoană fizică” au mâncat din pomana lui Vanghelie devenind astfel şantajabili în faţa sa. Unele sume au fost, aparent legale (contractul de sponsorizare cu B1) altele nu. Urmează să vedem dacă există un interes al procurorilor să investigheze şi această latură a complexităţii lui Vanghelie.

După 25 de ani de dezvoltare a societăţii româneşti s-a ajuns astăzi ca un personaj exotic, inteligent dar incult să blocheze preluarea de către PNL a guvernării, să poată băga la puşcărie cea mai mare parte a conducerii PSD şi să poată decredibiliza şi mai mult o bună parte a presei româneşti.

Arestarea sa schimbă agenda publică a României cel puţin pentru următoarele luni.