Cum scăpăm de savanţii puşcăriilor. O palmă de la Adrian Năstase pentru Victor Ponta

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ca să putem curma în mod eficient fenomenul aşa-numiţilor savanţi din puşcării, trebuie mai întâi să înţelegem ce anume l-a generat, pentru ca ”repararea defecţiunii” să nu ducă la încurcături şi mai mari.

Posibilitatea liberării anticipate din penitenciar ca urmare a elaborării unor lucrări ştiinţifice sau a unor invenţii datează încă din anul 1969 (n-am mers mai în urmă, că e irelevant), fiind prevăzută în Legea 23 privind executarea pedepselor. Deţinuţilor li se recunoşteau 3 zile executate pentru 2 zile muncite, ”pe timpul afectat acestor activităţi”. Condiţia era ca respectivele lucrări să fie ”recunoscute de organele competente” şi, prin aplicarea lor în practică, să ”contribuie la dezvoltarea economiei naţionale ori a ştiinţei”. Spre comparaţie, pentru munca fizică, deţinuţilor li se recunoşteau 5 zile executate pentru 4 zile muncite. De unde rezultă că munca intelectuală era destul de bine văzută în regimul comunist.

O nouă lege privind executarea pedepselor a fost adoptată în 2006, dar în ceea ce priveşte condiţiile liberării condiţionate ca urmare a muncii prestate (fie ea intelectuală sau fizică), cifrele au rămas exact aceleaşi ca în legea din 1969. Şi înainte de noua lege, şi câţiva ani după, ajungeau degetele de la mâini ca să numeri lucrările ştiinţifice scrise anual în puşcării.

Până în anul 2013, când Guvernul Ponta a iniţiat o nouă lege de executare a pedepselor şi a trimis-o la Parlament. Dacă în cazul muncii fizice s-a păstrat raportul de 5 zile executate la 4 zile muncite, în cazul muncii intelectuale s-a operat o semnificativă modificare de filosofie: Guvernul a decis total arbitrar ca deţinuţilor să li se recunoască 20 de zile executate pentru fiecare lucrare ştiinţifică publicată sau invenţie patentată, indiferent câte zile munceau efectiv la realizarea acestora.

În expunerea de motive a legii, Guvernul nu aducea absolut nicio explicaţie pentru această modificare. În Parlament, perioada de reducere a pedepsei a fost majorată, la fel de arbitrar, de la 20 la 30 de zile. Deşteptul care a propus amendamentul, membru deocamdată neidentificat al Comisiei pentru Drepturile Omului (procesul-verbal ni-l indică pe Remus Cernea, el însă neagă), a justificat aşa: ”pentru o reglementare corectă, având în vedere că aceste activităţi necesită o muncă de lungă durată, de creaţie intelectuală, de documentare, dificil de cuantificat”.

Ce a urmat se ştie. Scăpaţi de rigoarea unui program strict după care să le fie contabilizate zilele de muncă intelectuală, sute de puşcăriaşi mai iuţi de mână au început să producă în serie aşa-zise lucrări ştiinţifice. Cei care şi-au permis, şi-au angajat ”negri” să le scrie, alţii au scris în paralel la mai multe lucrări.  Unii ”autori” au şi fost eliberaţi, iar de aici până la o uriaşă indignare publică nu a mai fost decât un pas.

În mod evident, se impune rapid o soluţie legislativă care să curme anomalia. Ministrul Justiţiei, Raluca Prună, a declarat că, la începutul lunii februarie, va iniţia o ordonanţă de urgenţă prin care să abroge prevederea legală care scurtează pedeapsa cu 30 de zile pentru fiecare ”lucrare ştiinţifică” publicată de deţinuţi. Soluţia abrogării complete ridică însă probleme de neconstituţionalitate, după cum avertizează experţii. Ar însemna o discriminare între cei cu vocaţie de muncă intelectuală şi cei cu aptitudini de muncă fizică.

Înainte de orice, depanarea problemei trebuie să înceapă prin imaginarea unui mecanism cât mai sigur prin care să fie atestat caracterul ştiinţific al lucrărilor, cu asumarea unei certe responsabilităţi din partea celor care le supervizează. În pasul următor, o posibilă rezolvare ar fi revenirea la sistemul de dinainte de 2013: trei zile executate la două zile muncite.

Dacă însă elaborarea unui sistem sigur ar dura prea mult, Guvernul are o soluţie mai puţin ortodoxă, dar care are meritul că poate fi luată imediat şi nu ridică probleme de neconstituţionalitate: modifică legea prin ordonanţă de urgenţă şi prevede că, în loc de 30 de zile, deţinuţilor ”savanţi” li se reduce pedeapsa cu una, maximum două zile. Să vedem atunci dacă le mai convine să pună mâna pe pix.

PS: Adrian Năstase aduce, pe blogul său, o informaţie valoroasă, extrasă din chiar legea adoptată în iulie 2013. Guvernul Ponta, acelaşi care a modificat filosofia eliberării condiţionate în cazul muncii intelectuale în închisori, trebuia să adopte în termen de şase luni de la publicarea legii, adică până la finalul lui 2013, regulamentul de aplicare a acesteia, care ”trebuia să stabilească procedurile concrete pentru controlul corectitudinii si probitătii lucrărilor”. Vreme de aproape doi ani acest lucru nu s-a întâmplat. Să credem sau nu în coincidenţe?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite