Cum să-i lecuieşti pe Orban şi Voiculescu

Acest exerciţiu este recomandat de scriitorul israelian Amos Oz şi poate fi practicat de oricine, inclusiv în familie, atunci când cuvintele şi obiectele încep să zboare prin casă.

Nu are contraindicaţie şi este prescris în special celor care fac alergii grave la cuvântul „compromis“ manifestând intoleranţă faţă de orice diferenţă, de opinie, de religie, de etnie, de generaţie, de gen, de orientare sexuală etc.

Exerciţiul „cum m-aş simţi şi ce aş face dacă aş fi în pielea celuilalt“ pare simplu, dar nu este deloc. Amos Oz avertizează că practicarea lui nu înseamnă că justifici, ci doar că înţelegi, un pas mare pentru lecuirea intoleranţei şi fanatismului. Dacă românii şi maghiarii ar încerca mai des să se pună unii în pielea celorlalţi, să-şi înţeleagă complexele, atunci antreprenorii etnici care încearcă să obţină profit politic din exploatarea spaimelor identitare şi securitare ar eşua.

Să aflăm cine sunt aceşti antreprenori. Primul este Orban Viktor, prim-ministru al Ungariei. Partidul lui, Fidesz, nu va pierde probabil alegerile din 2014. Stânga ungară este fragmentată prin apariţia a trei noi partide care-şi dispută cu Partidul Socialist voturile anti-Orban: Politica poate fi altfel, Coaliţia Democratică a fostului premier Ferenc Gyurcsany şi Împreună 2014 a unui alt fost premier, Gordon Bajnai. Dar Orban Viktor are nevoie de fiecare vot pentru a obţine, din nou, majoritatea constitutuţională fără de care, aşa cum el însuşi a impus prin noua Constituţie, nu poate guverna. 

Cel de-al doilea este Dan Voiculescu, care prin menţinerea pe agendă a unei aşa-zise probleme româno-maghiare urmăreşte atingerea a două obiective. Voiculescu vrea să facă imposibilă orice cooperare între premierul Victor Ponta şi UDMR, în special formarea unei majorităţi fără PNL şi PC pe fondul disensiunilor din USL. Acesta este şi motivul pentru care a blocat semnarea protocolului USL-UDMR.

Un alt obiectiv este împiedicarea regionalizării, care, aşa cum o gândeşte Liviu Dragnea cu guvernatori aleşi prin vot indirect de către consilierii judeţeni, ar duce la supremaţia PSD în teritoriu în detrimentul PNL şi PC. Dan Voiculescu, prin interpuşi, utilizează aşa-zisul război al steagurilor ca pe un detonator cognitiv, o strategie explicată de psihologia comunicării,  astfel încât regionalizarea să fie asociată cu autonomia Ţinutului Secuiesc.

„Războiul steagului“ a fost doar preludiul. Să nu uităm că urmează 15 martie şi că antreprenorii etnici mai sus numiţi ar fi în stare de orice – au şi resursele necesare, presă, agenţi de influenţă – să-şi atingă scopurile. Practicarea exerciţiului propus de Amos Oz ar face însă inutile manipulările lui Orban şi Voiculescu. Numărătoarea inversă pentru 15 martie a început: unu, doi...