Doar doi dintre cei 10 membri + 10 membri supleanţi (aveţi aici lista fericiţilor aleşi, delegaţie prezidată de ilustrul senator Pop Liviu-Marian, fost ministru al învăţământului românesc) au găsit că este cazul să-şi îndeplinească minima îndatorire de a fi prezenţi la şedinţă şi a vota: Iulian Bulai (USR) a votat împotrivă şi Gheorghe-Dinu Socotar (PSD) s-a exprimat în favoarea Rusiei (aveţi aici lista voturilor).

Delegaţiile Franţei şi Italiei în ansamblu au sprijinit rezoluţia care permite delegaţiei ruse să revină la lucru în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE). Rezoluţia a fost sprijinită în totalitate şi de delegaţii din Austria, Azerbaidjan, Cipru, Spania, Islanda, Irlanda, Norvegia, Portugalia, Slovacia, Serbia, San Marino şi Turcia.

Armenia, Belgia, Elveţia, Republica Cehă, Danemarca, Germania, Finlanda, Croaţia, Liechtenstein, Moldova, România şi Ţările de Jos au sprijinit parţial întoarcerea delegaţiei ruse. Toţi parlamentarii din Ucraina şi Georgia au votat împotrivă. De asemenea, împotriva acestei decizii s-au exprimat majoritatea delegaţilor din Polonia, Lituania, Letonia, Marea Britanie, Estonia şi Suedia.

În principiu, astfel se încheie 5 ani de criză instituţională în relaţia între APCE şi Moscova, forul internaţional decizând în 2014 retragerea dreptului de vot al Rusiei din cauza anexării Crimeii. Moscova a boicotat imediat instanţa europeană şi, din 2017, a refuzat să mai achite contribuţia sa anuală la bugetul Consiliului Europei. În principiu, spun, deoarece azi urmează să se discute şi apoi să se voteze asupra unor contestaţii privind componenţa şi împuternicirile specifice de care dispune delegaţia rusă.

Mizele sunt enorme.

În primul rând, poate fi nu acest vot echivalat cu un semnal general asupra unui reviriment viitor, de mare amploare, al relaţiilor între UE şi Rusia şi, la modul mai larg, între cele 47 de state membre ale Consiliului Europei şi Federaţia Rusă, printre Statele Membre fiind unele cu care Moscova are relaţii cel puţin complicate (Georgia, R.Moldova, Ucraina, spre exemplu)? Foarte posibil ca aceasta să fie intenţia, mai ales când vedem sprijinul acordat de Germania şi Franţa demersului de acum din APCR. Mai greu însă de realizat pe termen scurt, aşa că vom asista în următoarele luni la deschideri progresive în domeniul sancţiunilor în măsura în care Moscova va trimite semnalele că acceptă deschiderea unor negocieri, discrete la început şi apoi oficiale privind implementarea unei „soluţii Chişinău“ în statele cu probleme din estul Mării Negre şi apoi în Ucraina.

În al doilea rând, să nu uităm rolul tradiţional acordat Consiliului Europei în raport cu arhitectura instituţională a UE: cel mai adesea, în domenii critice (cum ar fi domeniul apărării statului de drept, democraţiei şi drepturilor omului). În acest context ministrul german de Externe, Heiko Maas, şi-a exprimat satisfacţia faţă de reintrarea Rusiei în drepturile sale depline de membră a APCE. Oficialul german a spus într-un comunicat că este o veste bună pentru societatea civilă rusă şi cetăţenii ruşi, care se vor putea plânge pe autorităţile ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În domenii foarte sensibile, Consiliul Europei declanşează în premieră anchete şi studii de caz, preluate apoi de organismele Uniunii Europene pentru a fi integrate ca bază comprehensivă a propriilor evaluări şi decizii. Cazul României este elocvent şi, din păcate, mai ales în ultimii doi ani, a devenit caz-şcoală.  

Iată de ce, acum, poziţionarea faţă de Rusia poate să fie, într-un anume fel, un political preview la ceea ce ar putea urma.

Ce anume?

Pe fond, este vorba despre posibilitatea ca, supusă presiunii contextuale de acum din spaţiul euro-atlantic şi supusă unei presiuni constante şi foarte vizibile din partea Preşedintelui Trump, liderii europeni să simtă nevoia măcar să atenueze asperităţile din relaţia cu vecinul de la est. La o presiune contextuală, doar un răspuns contextual sau poate fi ceva mai mult?

Depinde de mai mulţi factori transformaţi,din păcate, în vectori de presiune care acţionează asupra europenilor. Printre altele, iar asta urmează să decidă viitorii lideri ai instituţiilor europeni mandataţi de şefii de state şi guverne şi cu aprobarea PE, poate fi vorba despre deschiderea viitoare, cu mult mai amplă, a marilor sectoare strategice (energie, tehnologie) pentru cooperare cu companii ruseşti, adică dezvoltarea modelului North Stream I şi II pentru asigurarea unei independenţa energetice pe termen lung a Europei. Dar şi altele, aflate demult la stadiul de proiec, parte a marelui proiect de care se vorbeşte de peste un deceniu la Bruxelles, acela al unui acord comprehensiv, strategic, de liber schimb cu Rusia. Ceea ce, la limită, ar putea fi un scenariu strategic de contrapondere a ceea ce încearcă acum să propună americanii statelor prietene din Orientul Apropiat.

Este o opţiune dificilă, poate chiar extrem de dificilă şi care va întâmpina obiecţii în multe State Membre, mai ales în această zonă de contact din estul Europei unde raţionamentele de oportunitate politică şi economică se îmbină extrem de strâns cu logica militară de supravieţuire. Dar, tocmai de asta, România ar trebui să avem o clasă politică formată din profesionişti care să participe şi nu să rateze acest tip de mari dezbateri, realmente existenţiale pentru soarta jocurilor viitoare şi care, cu siguranţă, sunt determinate pentru structurile de putere în viitor. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre voturi pe asemenea documente.

De ce acest dezinteres al delegaţiei române la APCE într-un moment în care se decide o chestiune vitală, tocmai fiindcă un vot pro sau contra arată sensul unei decizii mai ample, a unei linii politice asumate naţional... Dar, cine ştie, în stilul nepăsării balcanice, nici n-ar trebui să ne pese. În definitiv, cei doi parlamentari măcar s-au obosit să ajungă la Strasbourg şi să încaseze diurna zilnică, dar pe ceilalţi chiar i-a durut undeva.

Banii oricum curg, cine stă să ceară rapoarte şi cui? Banii curg deoarece sunt ai contribuabilului şi acesta, cum se ştie bine, e cam prost de felul lui, nici nu cere socoteală şi, ca atare, nici nu trebuie informat pe ce se aruncă taxele şi impozitele pe care le plăteşte. Mai citiţi lista membrilor delegaţiei la APCE şi vă lămuriţi despre ce vorbim. Tare păcat!