Preşedintele consideră că momentul necesită reluarea discuţiei privind un nou proiect de ţară, discuţie care nu s-a mai făcut după ce obiectivul aderărării la NATO şi la Uniunea Europeană a fost realizat.

Ce înţeleg actualii actori politici printr-un nou proiect de ţară este mai greu de descifrat în clipa de faţă.

În 1995, preşedintele Ion Iliescu a reuşit coalizarea tuturor forţelor politice din România pentru susţinerea integrării în NATO şi în UE. În 1997, România nu era invitată să adere la NATO, dar în 1999 primea invitaţia de a începe negocierile cu Uniunea Europeană, iar în 2002 summit-ul NATO de la Praga a adus şi invitaţia de alăturare la Alianţa Nord-Atlantică. Cele două procese vor fi finalizate în 2004- NATO şi 2007-UE.

România se vedea atingându-şi obiectivele fundamentale de securitate şi de apartenenţă la spaţiul geo-politic occidental.

După realizarea proiectului, lucrurile au intrat în amorţire. Considerându-ne apăraţi de NATO şi feriţi de pericole am lăsat apărarea pe seama Aliaţilor. N-am mai investit mai nimic, banii s-au dus spre destinaţii electorale, ani buni nu ne-am îndeplinit obligaţiile de apărare a teritoriului. Trezirea la realitate a fost dură şi acum sperăm de la summit-ul NATO măsuri concrete de apărare a ”flancului estic”, urmând ca de la anul să cheltuim şi noi promisa cotă de 2% din PIB pentru bugetul Apărării.

Proiectul României în UE a rămas mai puţin formulat chiar faţă de cazul NATO. În NATO am ştiut ce vrem, dar nu am ştiut cum să vrem. În UE, după aderare, n-am mai ştiut nici ce vrem, nici nu ne-am propus să vrem ceva cu adevărat. Am crezut că simpla prezenţă ne va aduce autostrăzi, investiţii, civilizaţie. Nu putea să fie aşa cu o clasă politică şi cu o clasă administrativă nereformate, indolente, corupte  şi incompetente.

Schimbările în bine s-au făcut sub presiune euro-atlantică. Aflată acum la mijlocul drumului, România are nevoie de UE şi de Aliaţi pentru a face aceste schimbări  ireversibile. Din păcate, Uniunea Europeană se confruntă cu cu crize care îi pun viitorul sub semnul întrebării. Ce înseamnă să te poziţionezi bine după Brexit?

În primul rând, după Brexit nu poţi să te poziţionezi bine! Este o lovitură dată Uniunii Europene şi intereselor strategice ale României. A susţine că te poziţionezi bine aduce cu ocuparea unui loc mai în faţă la pomana defunctei Europe.

Ce are România de făcut este să se bată pentru ca Uniunea Europeană să aibă viitor! România să se decidă repede  ce susţine şi pe cine susţine în discuţia legată de reforma UE, discuţie care a început imediat după Brexit prin reuniunea de la Berlin a celor şase state fondatoare.

Până acum, România a stat sfioasă departe de marile dezbateri europene. Nu a spus cum vede viitorul UE. Nu a spus dacă mai vrea euro sau nu. A stat cu capul la cutie, după cum a bătut vântul. Nu mai e cazul. Ne convine o Europă cu două viteze? Dacă nu, ce facem să intrăm în Europa primei viteze? Ne convine o Europă federalistă? Cu ce venim la masa negocierilor, cu cine ne aliem, cu cine avem o viziune comună? E timpul pentru acţiune. Altfel vom umbla după proiecte de ţară aşa cum umblă mulţi după cai verzi pe pereţi.