Acum mai bine de un an au fost alegeri locale. Mai e puţin şi se face anul de la alegerile generale, câştigate, ca şi primele,  cu un scor ameţitor de USL.  Ca în orice partid care pierde, în PDL a fost furtună mare, coechipierii de altădată fiind inamicii de azi. Traian Băsescu nu a stat degeaba. A conştientizat că PDL e o maşină cu motorul praf şi caroseria plină de găuri şi a zis că e musai să facă ceva. Nici prin USL aria bucuriei nu a prea ţinut mult, deoarece amorezii de ocazie aşteptau să mănânce tortul miresei, iar pofta lor a creat multe tensiuni. În acest context a apărut coabitarea preşedintelui cu premierul. Crin Antonescu a tăcut, Victor Ponta şi Traian Băsescu au semnat. Atunci a ieşit bancul cu Ponta care şi-a luat telefon cu „tacicrin”. Felix n-a prea tăcut, cum n-a prea făcut-o nici Ghiţă, cei doi având la purtător câte un post media. OTV-ul lui Diaconescu a dispărut primul. Mulţi au pus-o pe seama implicării lui DD în scandalul Oltchim, una din cele mai proaste telenovele făcute vreodată.

Pe ici pe colo, după ce Schengen a devenit un vis frumos, lung aşteptat,”palatele” au mai trimis câte o săgeată când şi când. A început apoi un lung şir de întâmplări, care pe mine unul nu mă lasă indiferent. Nu că aş avea vreo pasiune sau vreo legătură, ic şi eu ca un spectator de pe margine: Năstase în puşcărie, Ponta prim-ministru avantaj serviciu Ponta, că aşa e în tenis! Năstase în libertate, Ponta premier, Laura Codruţa Kovesi procuror general, avantaj Băsescu că aşa e în tenis! Becali la puşcărie, Fenechiu condamnat, la servit Ponta, avantaj Băsescu, că aşa e în tenis! Felix cu viitorul ginere la DNA, Antena 3 la un pas de a fi sub lacăt, RTV în război cu Felix, avantaj Ponta, pe serva lui Crin, că aşa e în tenis!

În şedinţele PNL lumea din teritoriu ţipă: multe dintre primăriile PNL sunt în faliment, ori primarii arestaţi sau în vizită la DNA, bani are doar PSD-ul! PDL-iştii fug toţi la Mişcarea Populară făcută de Băsescu, pe care naivi l-am crezut supărat că s-a despărţit de PDL!

Prin PSD suflă vânt de înnoire odată cu regionalizarea, se fac calcule cine o să fie la ce regiune. Singurul supărat pare Felix, încărcat nu doar de ani cişi de ANI, cu o spuză de dosare în care îi apare toată familia.

Una peste alta, Traian Băsescu a reuşit să-şi atingă obiectivele anunţate în 2004, ca măsuri anti PSD cu ajutoru lacestui partid şi contra PNL, deşi acel partid îi era alături. Se pare că Traian Băsescu are o urmă de nostalgie fesenistă. A încercat cu PNL şi nu a mers. A sperat în 2008 cu PSD, încearcă şi acum.  Îmi vine în minte o scenă din toamna lui 2004: Traian Băsescu, preluând ştafeta de la Ion Iliescu. Oare atunci, „venerabilul” Nea Nelu i-o fi dat lui Băse vreo carte de însemnări? Ori Traian Băsescu sub masca unui preşedinte jucător, a unui om care chefuieşte cu poporul, a unui om care conduce cu mână de fier, se ascunde un abil tactician, alături de un diplomat, poate nu atât de talentat ca Iliescu? Cei doi au multe în comun. Sistemul din care provin, activitate politică. Deosebirea e de vârstă. Ion Iliescu a ajuns la Cotroceni la 60 de ani, vârstă la care Băsescu este deja acolo, urmând să plece. Ion Iliescu are şcoala politicii ”războiului rece”, în timp ce Băsescu o are pe cea a tipului care se plimba liber şi activa  de o parte şi de alta a celor implicaţi în „războiul rece”. Pe lângă atitudinea de om cu mână de fier şi privire de uliu, se ascunde un negociator care îmbină stilul de tarabă cu cel de corporaţie. De la Băsescu îmbrâncit de Sarkozy, am ajuns la Băsescu bătut cu palma pe umăr de Merkel şi pupat lăutăreşte de Barosso. Cam aşa era şi cu Ion Iliescu: în 2003-2004, George W. Bush la Bucureşti  chema în NATO România condusă de un reprezentant al elitei comuniste de tip perestrokist, dezavuată de Ceauşescu.

Ion Iliescu s-a împăcat cu Regele, Traian Băsescu s-a dat bine pe lângă Prinţul Paul, proaspăt uns de instanţă moştenitor al lui Carol II.

Dacă alegerile din 2000 au fost câştigate de nevoie de Ion Iliescu, semn că democraţia visată în 1996 era ţăndări, Băsescu a scăpat, numai el ştie cum, de două suspendări atrăgând aplauze vestice spre  climaxul B1TV şi în ciuda spumelor făcute la gură de Antenele lui Felix.

Deocamdată, cum copii nu au, singura cale pentru USL a rămas mormântul. Acesta se sapă uşor, uneltele lucrează în lemnul gorunului lui Blaga, „cu fiecare clipă care trece”.  Aşa cum Ion Iliescu a supravieţuit morţii politice a lui Năstase şi Geoană, se pare că Băsescu va vedea cum lumea îşi va lua adio de la Crin Antonescu, despre care putem crede că va ajunge la Cotroceni tot cum credea şi Pena Corcoduşa că i se va întoarce iubitul rus din război.

Războiul lui Băsescu cu USL e unul de poziţii. Fiecare parte are atuurile ei, dar PSD se îndreaptă vertiginos spre un nou mariaj din interes cu Băsescu şi cu Mişcarea Populară. Fără oameni de imagine în prim plan, PNL e ca o doamnă din înalta societatec are îşi amanetează şi ultimele bijuterii, că doar doar va duce viaţa de altădată. Mai mult ca niciodată PNL e aproape de soarta din 1946, adică să se scufunde privind la portretele Brătinilor, pe care niciunul din actualii „grei” din PNL nu-i poate înţelege. Echipa de la conducerea PNL pare ca un grup de turişti rătăciţi, care nimeresc la un hotel părăsit, care odinioară era la modă. Un nkavedist de pe vremuri confundase la un interogatoriu măsluit un hotel din Copenhaga cu unul din Oslo, după cum spunea acuzatul, căzut în dizgraţie. Supărat, Stalin a spus: „la dracu cu hotelul ăsta! Puteaţi spune că s-au întâlnit la gară! Gările stau întotdeauna pe loc!”. PNL că tot speră să aibă Transporturile ar trebui să se adune într-o gară, un areoport şi să cugete la viitor. Personal cred, că la alegerile viitoare, dacă vor candida singuri abia vor intra în Parlament. Europarlamentarele care bat la uşă vor fi barometrul esenţial. PNL şi PSD sunt din grupuri europene diferite, iar popularii stârniţi de bolnavul PDL nu-i au deloc la inimă pe liberali, tot mai atinşi de scandaluri de corupţie şi, mai grav, învaţă să iubească Mişcarea Populară. PC şi PPDD, fără motoarele media vor dispărea asemeni grindinei după ce a trecut ploaia de vară. UDMR va aştepta să pună puţinele procente la bătaie celui ce îi va coopta la guvernare. Gheorghe Funar a dat lovitura de graţie lui Vadim furându-i partidul şi încercând să revopsească asemeni lui Fenechiu, naţionalismul românesc, sperând să-l facă din nou atractiv.

Deocamdată PSD stă bine. Chiar şi pentru un an, după 2014, e posibil să asistăm la un pact Mişcarea Populară-PSD, cu Ponta preşedinte şi Băsescu premier. Repet, pentru Dan Voiculescu şi Crin Antonescu, Cotrocenii se văd tot mai departe.