Cum ar influenţa Băsescu alegerile din Bucureşti

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Traian Basescu FOTO Sever Gheorghe

Logica spune că şansele lui Nicuşor Dan de a câştiga Capitala ar fi şubrezite de intrarea în cursa electorală a fostului primar şi preşedinte, în prezent pensionar politic la Bruxelles. Însă are cu adevărat Băsescu capacitatea de a încurca socotelile altora şi de a ieşi el însuşi în câştig?

Anunţată vineri la prânz de majordomul său ucrainean Eugen Tomac la radio Europa FM, candidatura lui Traian Băsescu la Primăria Municipiului Bucureşti este deocamdată o mutare de cacealma pe care PMP o joacă în contextul în care nu a fost primit la masa negocierilor pentru împărţirea candidaturilor la primăriile de sector ale Capitalei. Miza este menţinerea partidului băsist în plaja relevanţei pe scena publică românească, adică deasupra pragului electoral de 5% de accedere în consiliile locale şi în Parlament. Iar motivul panicii era sondajul IMAS pe luna iulie, la comanda aceluiaşi post Europa FM, care indica PMP la 3,9%.

În patru ani de când şi-a trimis oameni în consiliile locale, PMP s-a aflat într-o complicitate stridentă cu PSD (grafica de la Sectorul 1 este grăitoare). Şi totuşi, PMP voia să facă parte din coaliţia de dreapta anti-PSD, găsind iniţial înţelegere la unii lideri PNL, care ar fi fost dispuşi să-i cedeze un sector al Capitalei. Era vorba de o candidatură fără şanse reale de succes, fie la sectorul 3, fie la 4, unde primarii în funcţie sunt creditaţi cu realegerea ca şi garantată. Interesul PMP era acela de a face parte din coaliţia care se prefigurează a fi câştigătoare în alegerile locale din Bucureşti.

Cel care a insistat asupra unei formule de cooptare a PMP în schema pentru alegerile locale din Bucureşti a fost Nicuşor Dan, candidatul independent susţinut de PNL şi USR PLUS, care avea interesul să-şi maximizeze şansele la o victorie în faţa Gabrielei Firea. Nicuşor a mai candidat pentru Primăria Municipiului Bucureşti în 2012 şi 2016, iar un nou eşec în 2020 l-ar cam descalifica pe viitor. Cu toate că liberalii ar fi acceptat fără mari reţineri intrarea PMP în coaliţie – în definitiv, jumătatea PDL-istă a actualului PNL provine din aceeaşi matcă – refuzul categoric a venit de la USR.

Cum rareori a mai fost cazul de mai bine de un an, Barna s-a bucurat de un larg sprijin intern în partid când a pus piciorul în prag în negocierile cu Orban, pentru ca PMP să nu fie primit în coaliţie. Activul de partid al USR deja consideră că parteneriatul de conjunctură cu PNL înseamnă prea multe cedări şi compromisuri faţă de un partid considerat a nu fi decât marginal mai curat decât PSD. Însă personajele care compun PMP au fost considerate indezirabile de către USR, o poziţie mai ambiguă având colegii de alianţă din PLUS, al căror sfătuitor este Cristian Preda, intelectual din jurul lui Băsescu şi fost membru PDL şi PMP. Pe Barna l-ar avantaja eventuala intrare a unui contracandidat „de dreapta” în cursa pentru Bucureşti: pe de-o parte, arată că a dat câştig de cauză puriştilor din USR care resping orice concesie făcută unui partid imoral ca PMP, iar pe de altă parte un eventual succes al lui Nicuşor Dan i-ar ştirbi autoritatea în partid.

A vota cu Băsescu în 2020 pentru primăria Capitalei este un act de nostalgie, nu de raţiune, la fel cum unii visează întoarcerea lui Anghel Iordănescu la echipa naţională de fotbal a României.

Consecinţa excluderii PMP de la împărţirea candidaturilor a fost ameninţarea că îl aruncă în cursa electorală pentru primăria generală pe liderul său spiritual Traian Băsescu, plus proprii candidaţi la sectoare. Dacă aceştia din urmă sunt nulităţi fără experienţă în administraţia publică locală, Băsescu a fost primarul general al Capitalei între 2000 şi 2004. Primul gând este că Băsescu va lua din voturile anti-PSD care altminteri s-a fi contabilizat la Nicuşor Dan, avantajând-o pe Gabriela Firea în condiţiile sistemului electoral cu un singur tur de scrutin. Însă este într-adevăr profilul alegătorilor lui Băsescu compatibil cu al votanţilor lui Nicuşor Dan?

În lipsa unor sondaje credibile, de dată recentă, care să ia în calcul distribuţia intenţiei de vot între cei trei candidaţi, se poate argumenta că Băsescu va lua voturi atât de la Firea, cât şi de la Nicuşor. În această situaţie, prezenţa sa pe buletinul de vot ar fi neutră precum hârtia de turnesol şi nu va influenţa decisiv rezultatul alegerilor locale în Bucureşti.

Băsescu are darul unui discurs în care prezintă lucrurile într-atât de simplificate încât să se adreseze celui mai mic multiplu comun al inteligenţei alegătorilor. Simplificarea până la absurd a argumentelor este o modalitate de manipulare şi distorsionare intenţionată a realităţii, servind un raţionament pe jumătate digerat celor dispuşi să-l înghită fără să mestece. Stilul său rudimentar în comunicare şi în acţiuni a avut mereu priză la acea categorie de plebe urbană care suspină după o conducere autoritară de tip pumn de fier. De fapt, a vota cu Băsescu în 2020 pentru primăria Capitalei este un act de nostalgie, nu de raţiune, la fel cum unii visează întoarcerea lui Anghel Iordănescu la conducerea echipei naţionale de fotbal a României.

Foarte multe s-au schimbat de pe vremea când Băsescu câştiga alegerile pentru Primăria Municipiului Bucureşti. Contrar celor ca fosta consilieră prezidenţială Raluca Boboc, care cred că el a fost mereu „om de dreapta”, Băsescu a candidat în 2000 şi 2004 din partea PD, partid de stânga, membru în Internaţionala Socialistă. Pe vremea aceea, Băsescu aducea un suflu nou în politică, începând cu un nou tip de discurs care spunea lucrurilor pe nume, complet diferit de anosta limbă de lemn perpetuată de mulţi oameni politici în primul deceniu post-Revoluţie.

Dar mai presus de toate, Băsescu era în urmă cu 16 ani un politician energic în plină ascensiune, pe seama imaginii de om de acţiune pe care şi-a construit-o ca ministru al transporturilor. În fapt, această imagine de conducător pragmatic şi pus pe fapte mari era doar un artificiu de comunicare. De exemplu, ajuns rapid la faţa locului după un accident feroviar a promis în faţa camerelor TV că vinovaţii vor fi traşi la răspundere, absolvindu-se pe sine de orice vină, cu toate că de ani în şir conducea ministerul fără a face nimic pentru infrastructura CFR în degradare, operată de angajaţi demotivaţi şi slab pregătiţi. Indicarea unui vinovat şi pasarea responsabilităţii în cârca acestuia a fost modelul de comunicare practicat de Băsescu pe toată durata carierei sale politice, iar omul nărăvit nu se mai schimbă acum la vârsta de 68 de ani.

Traian Băsescu nu are susţinători, ci adepţi cu încredere statornică în mitul politic al marelui cârmaci.

Băsescu are succes la electoratul pe care nu îl convingi cu argumente logice, cu planşe prezentate în conferinţe de presă în public, aşa cum procedează Nicuşor Dan de la începutul lunii iunie. Cei care l-ar vota în 2020 sunt o felie subţire dintre cei aproape 67% care în 2016 au absentat de la urne deoarece nu i-au convins nici Firea, nici Nicuşor. Băsescu nu are susţinători, ci adepţi cu o încredere statornică în mitul politic al marelui cârmaci. Votanţii săi sunt oameni cărora numele conspirativ „Petrov” din arhiva Securităţii fie nu le spune nimic, fie le întăreşte convingerea într-un lider cu pedigree înainte de 1990.

Nicuşor Dan nu este ceea ce Băsescu numeşte un „politician de forţă” care să facă vârtej în jurul său şi să răspundă atacurilor prin acuze şi mai grave. Însăşi intrarea lui Băsescu în competiţia electorală are menirea de a plăti o poliţă faţă de PNL şi USR PLUS pentru lăsarea PMP în afara jocului. Încă din anul 2000, când Băsescu a intrat în cursa pentru Bucureşti pe ultima sută de metri, tactica sa a fost de a pune tunul nu pe Sorin Oprescu (PDSR), ci pe candidatul dreptei, Călin Cătălin Chiriţă (PNŢCD). Pe acesta din urmă l-a scos din turul II după o celebră dezbatere electorală transmisă în direct pe Pro TV în care i-a aşezat teatral pe pupitru un dosar cu presupuse ilegalităţi, în fapt conţinând unele decupături de articole din ziarele vremii.

În cel mai rău scenariu, Băsescu va lansa o canonadă de atacuri asupra lui Nicuşor Dan, lăsând culoar liber Gabrielei Firea să-şi promoveze liniştită realizările şi să obţină un nou mandat, fie şi cu mai puţin decât cele 43 de procente cu care a câştigat în 2016. La fel, se poate întâmpla ca Băsescu să-l lase pe Nicuşor Dan în afara axei principale a confruntării cu primarul în funcţie, fostul preşedinte încleştându-se într-un duel fără reguli cu egala sa în tupeu, Gabriela Firea. Şansele lui Băsescu de a câştiga funcţia de primar general în faţa candidatului PSD sunt infime, având în vedere diferenţa de alonjă şi resurse net în defavoarea PMP.

Însă candidatura lui Traian Băsescu la primăria Capitalei nu este deloc sigură în acest moment. Fostul preşedinte nu este renumit pentru gesturile altruiste pe care le face colaboratorilor săi politici, iar eventualul său câştig personal din candidatura la Bucureşti este cel puţin neclar. Deocamdată, PMP a aruncat piatra în lac şi înţelepţii satului caută să-i desluşească scopul.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite