Cum i-a pus Ponta la punct pe liberali în cazul TVR

Neînţelegerile din USL din ultimele luni, în general cauzate de atacurile repetate ale lui Crin Antonescu la adresa colegilor de alianţă, au explodat săptămâna aceasta ca urmare a apariţiei în presă a unei înregistrări de la BPN al PNL în care Antonescu îşi îndemna colegi să dea vina pe PSD pentru tot ce merge rău în USL.

În acest context, orice situaţie în care cele două mari partide din USL nu se înţeleg are posibilitatea de a duce la escaladarea tensiunilor existente deja între partenerii de coaliţie, efectul fiind acela că orice problemă minoră poate provoca acum la ruperea alianţei.

În acest context, un eveniment aparent banal precum numirea unei conduceri interimare la Societatea Română de Televiziune (SRTv) a reuşit să ducă alianţa de guvernare în pragul dezagregării. Liderul liberalilor ştia de la bun început că propunerea lui Rareş Bogdan, ziarist care de-a lungul timpului i-a atacat în mod repetat pe cei de la PSD, la conducerea interimară a instituţiei nu va fi agreată de partenerii de coaliţie. Astfel, nominalizarea prezentatorului de la Realitatea TV nu a reprezentat decât o provocare la adresa social-democraţilor, mai ales în contextul în care Antonescu era atacat în mod contant pentru declaraţiile pe care le făcuse în şedinţa conducerii PNL de vinerea trecută.

În loc să evite escaladarea conflictului deja existent, liderul liberal nu a încercat decât să creeze artificial o nouă situaţie tensionată, din care să iasă câştigător. În fond, dacă Rareş Bogdan era ales în fruntea TVR, atunci impresia ce se putea crea era aceea că PSD-ul a dat un pas în spate şi a cedat fără drept de apel. Pe de altă parte, dacă PSD-ul vota în plen împotriva jurnalistului, atunci Crin Antonescu putea ataca, afirmând că social-democraţii nu îşi respectă angajamentele şi că au încălcat protocolul alianţei. Din acest punct de vedere, parlamentarii social-democraţi nu au avut altă alternativă decât să părăsească sala de şedinţă în momentul votului pentru Rareş Bogdan, pentru a nu fi forţaţi să voteze împotriva acestuia, în pofida angajamentului oficial al partidului.

Cea mai bună dovadă în acest sens este chiar un comentariu făcut de Ilie Sârbu. Liderul social-democraţilor din Senat a explicat că aleşii PSD nu l-au putut vota pe Bogdan din moment ce “ne-a făcut porci atunci în Parlament şi aşa mai departe”. Chiar şi în acest condiţii, Ilie Sârbu l-a asigurat însă pe omologul său liberal, senatorul Puiu Hasotti, că PSD-ul nu va face nicio propunere în schimb.

Dincolo de detaliile tehnice ale capcanei întinse de Crin Antonescu şi pe care PSD-ul a evitat-o cu măiestrie, situaţia creată în jurul numirii conducerii interimare a TVR demonstrează şi altceva despre diferenţa dintre cele două partide mari ale Uniuni Social Liberale. În timp ce liderii liberali au comentat în fel şi chip situaţia generată de jocurile de putere demarate de preşedintele lor, comunicatorii din PSD au dat dovadă de unitate şi coerenţă în mesaj.

Un astfel de comportament nu poate fi decât în avantajul unui partid care se află la cârma unei alianţe cu un viitor incert. În loc să îşi spele rufele în public, aşa cum au procedat PNL-iştii, comunicatorii din tabăra social-democrată au mers în continuare pe linia coerenţei mesajului. Acest fapt arată un comportment interesant al membrilor de partid care înţeleg nevoia de a susţine, cel puţin în public, un mesaj unitar.

Comparativ, situaţia din PNL este complet diferită, indiferent de încercările lui Crin Antonescu de a-şi cimenta poziţia de lider absolut al partidului. Încă de la câştigarea poziţiei de preşedinte al PNL, Antonescu şi-a marginalizat şi, mai apoi, şi-a eliminat colegii pe care îi percepea ca o ameninţare la adresa puterii sale. Paradoxal, în loc să îi întărească poziţia internă, acest comportament a făcut ca liderul liberal să fie din ce în ce mai nesigur în legătură cu apropiaţii săi. Tocmai din această cauză Antonescu nu va forţa, dincolo de un anumit punct, ruperea USL. În fond, liderul liberal putea să denunţe complet protocolul Uniunii în momentul în care îi acuza pe nedrept pe colegii din PSD de intenţii incorecte în legătură cu aşa-numita „marţea neagră”.

Dincolo de faptul că o rupere a USL-ului venită din partea sa i-ar anula lui Crin Antonescu orice şansă de a mai ajunge la Cotroceni, însăşi poziţia sa de preşedinte al PNL ar putea fi ameninţată de un asemenea gest politic. În plus, ameninţarea că fără PNL, PSD-ul nu ar putea rămâne la putere este uşor demontabilă, din moment ce social-democraţii pot să alcătuiască o nouă majoritate guvernamentală alături de UDMR şi reprezentanţii minorităţilor. Contestatarii săi interni ar avea astfel suficiente argumente încât să foţeze debarcarea lui Antonescu de la conducerea PNL şi, implicit, încheierea carierei sale politice.

Pe de altă parte, nici contestatarii ascunşi ai lui Antonescu din rândurile conducerii PNL nu sunt dispuşi să părăsească barca puterii şi să treacă în opoziţie. Tocmai din acest motiv, prezenţa discretă a ministrului liberal al Economiei, Daniel Chiţoiu, care în ultimele zile a încercat să construiască un compromis între Crin Antonescu şi Victor Ponta, devine atât de semnificativă. Acest comportament relevă că la ora actuală există în conducerea liberală un grup care este interesat să menţină USL-ul funcţional, indiferent de încercările liderului PNL de a-i face pe social-democraţi să rupă alianţa.

Pe zi ce trece, diferenţele dintre Victor Ponta şi Crin Antonescu devin din ce în ce mai evidente, atât în ceea ce priveşte comportamentul politic cât şi modul în care funcţionează partidele conduse de cei doi copreşedinţi ai USL. Furtuna într-un pahar cu apă declanşată de nominalizarea lui Rareş Bogdan la conducerea interimară a SRTv a reuşit să scoată la suprafaţă tocmai aceste diferenţe, avatajele fiind, desigur, de partea lui Victor Ponta şi a PSD-ului.