Discursul livrat zilnic de PSD împotriva UE se bazează pe câţiva piloni simbolici principali, cel mai important fiind „România nu e colonia Bruxelului!“. Păi să ne uităm la câteva cifre. 75% din exporturile României merg în UE. România are 32 de europarlamentari, un comisar (Corina Creţu) pentru politica regională, 15 reprezentanţi în Comitetul Economic şi Social, 10 reprezentanţi în Comitetul Regiunilor, mii de alţi funcţionari şi pe lângă acestea va deţine Preşedinţia Consiliului UE în 2019. Deci, în termeni de reprezentare la Bruxelles, cred că stăm destul de bine. Acum, să ne uităm şi la bani. În 2016, România a contribuit la bugetul UE cu 1,374 miliarde euro (0,83% din PIB), în timp ce a primit de la UE 7,360 miliarde de euro (4,47% din PIB). Deci, România ia cam de şase ori mai mulţi bani de la UE decât cheltuie şi PSD ne zice că noi suntem colonia...

Totuşi, anti-europenismul pesediştilor nu e niciodată legat de date exacte. El îşi are rădăcinile în ideologia naţional-comunistă pe de-o parte, iar pe de cealaltă în lipsa cunoaşterii minimale asupra funcţionării Uniunii Europene. De fapt, în ultimul an am devenit ferm convins că cea de-a doua variabilă e de fapt principala problemă. Întrebaţi orice pesedist, fie din guvern ori din parlament, despre procesul decizional în UE sau tratatele UE şi veţi vedea că habar nu au. Bine...ei nu reuşesc nici să vorbească româna corect dar să mai ştie şi cu ce se mănâncă Uniunea Europeană... De aceea, fiind speriaţi de ceea ce nu înţeleg, acţionează vehement împotriva „monstrului cu şapte capete de la Bruxelles“. Astfel ajungem la discursuri anti-coloniale de tipul „şi dacă vine Timmermans la Bucureşti ce?... România e ţară suverană nu colonia Bruxelului...“. Toată această lipsă de cunoaştere şi ignoranţă este sprijinită şi de filiera ideologică a discursului naţionalist. Acesta este ancorat în naţional-comunismul ceauşist, ortodoxismul radical promovat de Biserica Ortodoxă Română, dar şi sprijinit de un curent nou, promovat de Coaliţia pentru Familie, puternic sprijinit ideologic şi material din răsărit şi având o viziune anti-occidentală declarată. Cocktail-ul perfect pentru auto-excluderea din miezul dur al uniunii.

În fapt, lucrurile sunt mult mai simple: atunci când România a aderat la UE s-a angajat să respecte normele şi valorile europene stipulate în tratate. Orice derivă sau eschivă e controlată şi penalizată. Desigur, Uniunea Europeană poate fi criticată pentru deficitul democratic, lipsa de transparenţă din cadrul anumitor organisme, sau acţiunea sa externă. Însă atunci când un politician vine şi ne spune că nu suntem colonia Bruxelles-ului e clar nu a citit nici tratatele UE şi nici vreo carte despre funcţionarea acesteia. Aşa că, să nu ne mire ostilitatea.

Câteva principii de bază pe care orice român ar trebui să le ştie atunci când ni se vorbeşte de relaţia României cu UE:

Uniunea Europeană este bazată pe principiul statului de drept, ceea ce înseamnă că orice decizie luată la nivel european derivă din tratatele UE, aprobate voluntar şi democratic de către toate ţările membre. În baza acestor tratate UE adoptă acte legislative care mai apoi trebuie implementate de statele membre. Aşadar, dreptul UE prevalează asupra dreptului statelor membre. Un al doilea principiu care ne interesează este acela că integrarea în UE implică cedare de suveranitate (Art. 1 TUE). Astfel, constituţiile tuturor statelor membre specifică limitarea sau transferul suveranităţii către instituţiile UE în diferite maniere. Aici cazul Suediei este cel mai elocvent: în constituţia sa, Suedia stipulează renunţarea la puterea de decizie a organelor naţionale în favoarea celor europene. Constituţia României prevede în Art. 148, alineatele (1) şi (2) că:

Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare […] se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Comisia Europeană este „gardianul tratatelor“, iar comisarii europeni acţionează independent faţă de statele naţionale din care provin, instituţii, agenţii, etc. Comisia răspunde în faţa Parlamentului European, care poate adopta moţiune de cenzură împotriva acesteia. Aşadar, dacă nu ne convin deciziile luate la Bruxelles, putem merge în număr mai mare la alegerile europarlamentare, putem depune petiţii, sau putem pune întrebări punctuale comisarilor.

De aici rezultă destul de clar că suveranitatea totală de care vorbesc pesediştii cu atâta patos naţionalist este doar o iluzie care provine din necunoaşterea funcţionării Uniunii Europene şi nici măcar a Constituţiei României. Acelaşi mecanism se aplică şi pentru parteneriatul strategic cu SUA.

Ce urmează este destul de clar - radicalizarea discursului naţionalist şi anti-occidental, eventuala coalizare la nivel guvernamental cu statele din grupul Vişegrad, iar în final, în cel mai bun caz, discursul pentru sprijinirea unei Europe a naţiunilor şi cu o singură viteză, iar în cel mai rău caz, discursul în favoarea părăsirii Uniunii Europene. Această dinamică va reconstrui şi întări clivajul societal pe axa est-vest de tipul celui din Republica Moldova, cu pierderi enorme pentru populaţia României.