Apoi, implicarea deja afirmată a preşedintelui Traian Băsescu, odată în a o susţine pe Elena Udrea, plus entuziasmul cu care aşteaptă acesta campania electorală pentru a-i “dezbrăca” pe toţi candidaţii, de secrete cel mai probabil. Nu în ultimul rând, dezechilibrul partidelor de dreapta, prin aceeaşi Elena Udrea care are un electorat important şi candidează pentru PMP; însă cireaşa de pe tortul dreptei este acţiunea rebelă a lui Călin Popescu-Tăriceanu care jonglează de la stânga la dreapta în funcţie de toane.

Această campanie trebuie urmărită din toate punctele de vedere, pentru că indiferent de rezultate cu siguranţă atât candidaţii cât şi strategiile de comunicare vor fi modele de bună practică pentru oamenii de comunicare politică în următoarele campanii, cu modele de “aşa da” sau “aşa nu”.

Candidatul Klaus Iohannis  - Ce vrea să comunice?

Klaus Iohannis mizează pe mesaje scurte şi la subiect, tocmai în ideea în care politicienii sunt văzuţi ca oameni care vorbesc mult şi nu zic nimic; dau răspunsuri lungi prin care evită răspunsul concret ş.a.m.d.

Prin felul în care a ales să comunice, poate fi perceput ca acel Preşedinte pe care România nu l-a avut în perioada postdecembristă, acel candidat care să fie serios, să aibă imagine bună, să fie bine conectat şi să aibă relaţii bune cu mediul extern. Poate este prima dată când un candidat cu şanse reale cel puţin la turul doi, refuză să intre în tot felul de capcane pentru a pune paie pe foc provocărilor cu iz de scandal şi îşi doreşte să meargă pe o campanie pozitivă. Aş putea spune că merge pe totul sau nimic. Să rişti să mergi doar pe campanie pozitivă în condiţiile în care campaniile eletorale din România au fost bazate şi axate doar pe scandal, este un lucru extraordinar, dar nu se ştie cât de benefic va fi. E clar că mesajul de bază este acela de a transmite că în România “se poate şi altfel”, că în România există politicieni care vor “altceva”, că România are cu adevărat nevoie de o schimbare şi el poate fi această schimbare mizând pe cartea puterii exemplului. În general, cred că puterea exemplului funcţionează cel mai bine, însă în politică nu s-a folosit într-un sens bun acest lucru, cel puţin nu până acum.

Poate avea propriul electorat?

Klaus Iohannis, cred că poate scoate la vot o bună parte dintre oamenii nehotărâţi şi mai ales dintre oamenii care nu merg de obicei la vot, deoarece este alternativa (ca imagine) pe care românii nu au avut-o până acum. Cu greu poate fi asemănat în vreun fel cu ceilalţi candidaţi sau preşedinţi de-a lungul scurtei istorii. Un alt lucru interesant este că se adresează tinerilor şi ca mesaj general merge pe schimbarea sistemului de educaţie printr-o viziune pe termen lung. Un alt factor interesant este faptul că e singurul care foloseşte foarte des termenul de viziune atunci când vorbeşte despre România.

Mesaje transmise de Klaus Iohannis

Educaţia se poate cumpăra pentru un individ sau pentru un grup de indivizi, dar nu se poate cumpăra pentru o naţiune. Resursa umană rămâne în continuare cheia reuşitei unei naţiuni.

Fundamentul societăţii noastre trebuie să fie încrederea în fiecare român şi în puterea lui de a progresa nestingherit şi cinstit, încrederea în abilităţile şi aspiraţiile lui.”

 „România lucrului bine făcut este o Românie în care orice ne propunem ca naţiune este posibil, dacă lucrăm împreună, dacă ne urmărim neabătuţi obiectivele.”

 „Îmi doresc să fundamentez o construcţie durabilă în timp şi să las în urmă răspunsuri nu doar la problemele curente ale societăţii, ci şi la cele care vor afecta generaţiile viitoare.”

Cum spuneam şi mai sus, merge pe mesaje scurte şi clare, vorbeşte mereu despre România şi atunci când o face, vorbeşte despre viziune, despre viitor, despre oameni, fără să se lege de ceilalţi candidaţi şi fără să pună accent pe ce nu s-a făcut sau pe ce s-a furat. Consider că este un candidat de urmărit pentru că indiferent de rezultat va fi un model interesant de studiat din punct de vedere al comunicării politice.

Cu toate astea, nimic nu este sigur pentru niciunul dintre candidaţi, deoarece totul va ţine de cum vor acţiona aceştia până în ultima secundă, un exemplu important din acest punct de vedere este Mircea Geoană (2009) şi pozele de la Sorin Ovidiu Vântu.

În completare, unul dintre cei mai importanţi consultanţi ai preşedintelui american Bill Clinton, Samuel Popkins spunea:

Candidaţii sunt ca alpiniştii. Jos la nivelul mării, pregătesc expediţia cu mare atenţie, fiecare pas este calculat cu rigoare, însă pe ultima sută de metri, cea mai mică greşeală sau cea mai mică neatenţie poate fi fatală.” (Ex. Mircea Geoană - 2009)

Dacă ar câştiga alegerile prezidenţiale, Klaus Iohannis ar deveni primul preşedinte liberal al României. Rămâne de văzut dacă acesta este candidatul care poate împlini visul de 25 de ani al liberalilor.