Cum se pot câştiga sau cum se pot pierde alegerile prezidenţiale în ultimele şapte zile

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Atât Victor Ponta, cât şi Klaus Iohannis, au avut şi momente bune, şi momente proaste în ultima săptămână FOTO: Adevarul
Atât Victor Ponta, cât şi Klaus Iohannis, au avut şi momente bune, şi momente proaste în ultima săptămână FOTO: Adevarul

Sondajele de opinie sunt mai căutate decât pâinea caldă, dar nu ele sunt elementele esenţiale pentru o analiză serioasă. Cifra care contează acum este cea de la întrebarea: Cine credeţi că va câştiga alegerile? Această cifră reprezintă cel mai bun indicator electoral.

După o săptămână în care tot românul, cu căţel şi purcel, s-a transformat în analist politic, răstimp în care komentariatul politic românesc, încă la ani lumină de a deveni o punditocraţie americană, a ţinut să demonstreze public că înţelege încă prea puţin din politică şi din alegeri, Smart Politics îşi propune să aducă puţină lumină în ceea ce priveşte turul al doilea de peste o săptămână.

Care au fost subiectele săptămânii şi ce înseamnă ele

Discuţiile din aceste ultime şapte zile au fost axate în jurul a câteva subiecte majore:

Rezultatele electorale. Ierarhia stabilită de BEC nu trebuie interpretată doar în baza numărului de voturi obţinute, ci trebuie pusă în context. Un rezultat bun înseamnă şi un raport eficient dintre costurilor campaniei electorale şi voturile obţinute, aşa cum înseamnă şi capacitatea de a repeta performanţa. Nu există eroi care să se nască peste noapte, oricât de mult şi-ar dori unii sau alţii. Există însă one hit wonders, oameni care fac o figură frumoasă o dată şi care apoi, orice ar face, nu mai pot repeta performanţa. Este valabil în muzică şi în politică în egală măsură. În condiţiile în care era clar pentru toată lumea că Victor Ponta şi Klaus Iohannis vor intra în turul al doilea, miza turul I s-a constituit într-un demers de înţelegere a resorturilor electorale ale tuturor celorlalţi candidaţi, pentru că în România tendinţa este de a se ajunge, cât de curând, la un sistem bipartid.

Au existat două frame-uri de a analiza rezultatele alegerilor. Pe de-o parte, am avut votul din Transilvania şi Banat vs. cel din restul ţării. S-a vorbit din nou despre două Românii şi s-a dat o dimensiune calitativă votului în discursul elitelor. Pe de altă parte, rezultate din multe judeţe au fost citite în cheia trădărilor şi au vizat mai degrabă campania ACL. Marginal s-au atins subiecte precum votul pe listele suplimentare, impactul OUG nr. 55/2014 şi rezultatele în zonele în care DNA anchetează politicieni vizibili.

Coaliţiile pentru turul al doilea. Dacă în primul tur al alegerilor prezidenţiale avem un vot de confirmare, în cel de-al doilea avem unul de acumulare. Construirea unei coaliţii de sprijin pentru turul doi este esenţială, iar, în ceea ce priveşte timing-ul, există un singur moment bun: cât mai repede. Coaliţiile au nevoie de timp să fie communicate în teritoriu, la bază şi să fie asimilate, la nivelul votantului. Nu există aşi ascunşi în mânecă până în ultima clipă când vine vorba de obţinerea de sprijin din partea altor candidaţi care nu s-au calificat.

Coaliţiile au un sens dublu: pe de o parte se adresează alegătorilor, pe de altă parte activului de partid. De aceea unele pot fi câştigătoare pentru un public, dar pierzătoare pentru celălalt. Ce contează este găsirea unui echilibru care să-ţi asigure maximum de susţinere electorală cu maximum de angajament politic din partea activului de partid.

Dezbaterile. Dezbaterile nu sunt gloanţe de argint. Ele sunt modalităţi de a dinamiza campania electorală şi de a stabili rapoarte între candidaţi, rapoarte care apoi se vor transforma în voturi nu direct, ci în urma spinului politic făcut de media şi de activul de partid. Dezbaterile impun narative, chei de citire a situaţiei electorale şi sunt importante tocmai pentru că mesajul ajunge atât de rapid la un număr impresionat de alegători. De aici tendinţa de a le transforma, în siajul abordărilor sportive ale media, în finale ale campaniei electorale.

Dezbaterile sunt la fel de importante pentru maşinăriile de comunicare politică, dar şi pentru alegători. Performanţa la dezbateri se judecă după: aşteptările deja formate pentru un candidat şi abia apoi după performanţa efectivă. Cât timp ne uităm la dezbateri ca la un turnir medieval între doi cavaleri, ratăm miza politică complet. Este veşnica dispută între dimensiunea strategică şi cea de conţinut a comunicării electorale.

Votul din diaspora. Este şi nu este o lebădă neagră a acestei campanii. Nu este lebădă neagră pentru că era un subiect cunoscut şi erau aşteptate situaţiile nefavorabile. Ce poate deveni lebădă neagră este modul în care un subiect administrativ în esenţă, organizarea votului în străinătate, devin unul politic: votul împotriva unui establishment politic perceput ca fiind ostil cetăţenilor. Mutaţia aceasta poate fi lebăda neagră a anului 2014. Sigur, păstrând proporţiile. În mod cert, ce s-a întâmplat este un "cadou politic" pe care Victor Ponta nu şi-l dorea.

Cine ce a făcut bine şi cine ce a făcut greşit

Atât Victor Ponta, cât şi Klaus Iohannis, au avut şi momente bune, şi momente proaste în ultima săptămână.

Victor Ponta a făcut paşi tactici corecţi când îl provoacă pe Iohannis la dezbatere, comportându-se, aşa cum noi am arătat de nenumărate ori, drept un câştigător de facto al alegerilor, care îşi permite să-i dea şanse suplimentare adversarului, doar pentru a creşte prestigiul unei eventuale victorii.

Victor Ponta a avut câţiva paşi tactici greşiţi în anunţarea coaliţiei pentru turul al doilea. Tot aspirând susţinerea diverşilor candidaţi, liderul PSD a transmis la un moment dat un raport de forţe disproporţionat, ceea ce a transfromat spinul mesajului politic, orientându-l spre eterogenitatea celor care formează coaliţia şi spre raportul disproporţionat de putere. Cedarea poziţiei de premier într-un viitor Guvern a avut rolul de a atenua din această imagine a unui partid-tanc, care nivelează scena politică. Cea mai problematică este susţinerea lui Vadim Tudor, dar nu din considerente de natură morală. Trebuie urmărit aici dacă nu poate avea loc un backfire effect, o mobilizare la vot împotriva lui Ponta a celor care altfel nu ar fi venit la urne pe 16 noiembrie. Senzaţia noastră este că narativul naţional al lui Ponta era deja consolidat, iar votanţii lui Vadim Tudor erau până la urmă captivi, pentru ei neexistând opţiunea Iohannis din motive evidente. S-a plusat, iar asta poate funcţiona în consolidarea votului anti-PSD specific alegerilor noastre prezidenţiale.

Klaus Iohannis a folosit corect politic oportunitatea de comunicare legată de votul din diaspora şi s-a poziţionat până la urmă corect în ceea ce priveşte formarea de coaliţii pentru turul doi, anunţând că el nu negociază votul românilor. Toate acestea sunt în concordanţă cu personna pe care Iohannis vrea să o proiecteze public. Nici nu ar fi putut să se aşeze la masă cu Udrea şi Macovei: pe de-o parte, ar fi fost readus puternic în atenţie mesajul "continuatorul lui Băsescu", pe de altă parte imaginea de troc politic nu ar fi rezonat cu instinctele morale ale taberei fostului europarlamentar PDL.

Klaus Iohannis a greşit major în ceea ce priveşte dezbaterile, nu doar pentru că pare că se ascunde de confruntare, ci pentru că dă cu piciorul singurei şanse pe care o are de a schimba narativul ultimelor zile şi de a aduce o nouă dinamică campaniei. Pur şi simplu, Iohannis nu are o ocazie mai bună să genereze valuri politice favorabile lui şi să spargă blocul de comunicare al PSD. Ca şi în fotbal, astfel de ratări se pedepsesc. Campania ACL a reuşit să-şi pună în cap până şi Realitatea TV în privinţa dezbaterilor, ceea ce este un semn de neignorat al unei proaste gestionări a momentului de către stategii lui Iohannis. Spin-ul, peste tot în media, spune un singur lucru: lui Iohannis îi e frică de dezbaterile cu Ponta. Cum s-a ajuns aici ar trebui să investigheze staff-ul PNL-PDL. Cert este că, absolut contraintuitiv, Iohannis se comportă ca şi cum el ar fi avut 10% în plus după primul tur. Şi aceasta poate fi o abordare, vom afla într-o săptămână cât de eficientă.

Unde dau comentatorii politici cu oiştea în gard

Komentariatul românesc este departe de a deveni o punditocraţie. Dacă este ceva clar care a reieşit în ultima săptămână este că marii comentatori politici din România sunt infantili în traducerea situaţiei electorale, incapabili să distingă între o analiză politică şi o părere politică şi au o înţelegere primitivă a instrumentelor şi proceselor electorale.

Discuţiile despre dezbateri şi despre transferurile electorale sunt cele mai bune oportunităţi de a ne convinge că nu avem comentatori profesionişti, ci părerişti foarte gălăgioşi şi siguri pe ei. Exagerarea rolului dezbaterilor şi transferul electoral ca injecţie intravenoasă cu voturi sunt doar două exemple.

Cifra care contează

Sondajele de opinie sunt mai căutate decât pâinea caldă, dar nu ele sunt elementele esenţiale pentru o analiză serioasă. Cifra care contează acum este cea de la întrebarea: Cine credeţi că va câştiga alegerile? Această cifră reprezintă cel mai bun indicator electoral, mult mai potrivit decât răspunsul la întrebarea "Cu cine veţi vota duminica viitoare?", din două motive:

1.     Răspunsurile la întrebarea "Cine credeţi că va câştiga alegerile?" sunt mai puţin viciate de mimetismul social sau de spirala tăcerii.

2.     Aceste răspunsuri dau o indicaţie despre cum funcţionează campania candidaţilor, percepţiile sunt primele care se schimbă, abia apoi comportamentul electoral.

Ce urmează

Va urma cel puţin o dezbatere, spunem noi. Ea va fi citită tot în cheie subiectivă, de taberele fiecărui candidat, deci va însemna puţin lucru pentru înţelegerea onestă a peisajului electoral.  Pentru electoratul lui Ponta, Ponta va fi câştigător. Pentru johannişti, primarul Sibiului va învinge. Va fi un reconfirmare a aşteptărilor partizane.

Ce va fi de urmărit în această săptămână sunt evoluţiile instituţionale în ceea ce priveşte organizarea votului din străinătate, după ce apar tot felul de "dovezi" şi declaraţii despre faptul că autorităţile nu fac suficient pentru a remedia problemele de săptămâna trecută.  În orice caz, protestele din ţară de ieri spun ceva despre cum poate fi generată defensiva comunicaţională şi strategică. Mulţi se gândesc deja la momentul din 2009 de la Timişoara.

Apoi, vom sta cu toţii cu ochii larg deschişi după lebăda neagră care se tot lasă aşteptată. În mod cert, unii o vor căuta privind spre Traian Băsescu. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite