Cum arată inventarul aberaţiilor birocratice făcut de români. Guvern: „Nu am fost pregătiţi pentru o asemenea reacţie, dar ne bucură“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Românii s-au înghesuit să povestească, pe platforma online lansată special de Guvern, situaţii birocratice aberante: de la înmatricularea maşinii până la vizite la spital pentru reconfirmarea unei boli ireversibile.

Premierul Dacian Cioloş a lansat miercuri platforma online maisimplu.gov.ro, alintată „Comisia de tăiat hârtii“, un spaţiu unde românii pot să-şi arate indignarea provocată de birocraţia absurdă impusă de sistem. Acesta se vrea a fi începutul luptei împotriva hârtiilor inutile. Iar în prime le 24 de ore, peste 1.000 de români şi-au vărsat oful online, dar au şi oferit soluţii, pentru ca totul să devină mai simplu.

„Am primit 1.331 de propuneri când scriu aceste rânduri şi tot vin. 370 sunt deja publice. Nu reuşim să citim în acelaşi ritm în care vin, cu atât mai puţin să le analizăm imediat. Dar vom centraliza şi organiza toate propunerile, pe categorii. Nu am fost pregătiţi pentru o asemenea reacţie, dar ne bucură. Înţelegem nivelul de frustrare şi vă mulţumim pentru încredere!“, a scris, joi, pe Facebook, Cristian Ghinea, consilierul premierului Cioloş, omul care a gândit campania. Practic, propunerile românilor sunt un inventar al aberaţiilor birocratice.Vă prezentăm mai jos 10 exemple de care, cu siguranţă, v-aţi lovit.

1. Problema unui nounăscut cu părinţi necăsătoriţi sau căsătoriţi, dar cu nume diferite. „La naşterea celui de-al doilea copil (2010) mi s-a explicat că atunci când părinţii sunt necăsătoriţi sau căsătoriţi, dar poartă  nume diferite, declararea nounăscutului şi implicit emiterea certificatului de naştere nu se poate face decât dacă mama merge personal la oficiul stării civile. Statul la coadă pentru o femeie care a născut de câteva zile sau mersul la notar sunt foarte dificile şi stresante. Până în 2010, se putea declara în spital“.

2. Certificatul de handicap. „În fiecare an se cere reînnoirea certificatului de handicat pentru un copil cu autism, în condiţiile în care această boală nu are leac. Certificatul de handicap grav să rămână grav pe toată viaţa“. Tot la acest capitol, o mamă povesteşte prin ce umilinţe trece în fiecare an. „Pentru că am o fetiţă diagnosticată cu diabet zaharat tip I – dependentă de insulină – în fiecare an mă umilesc doar pentru a obţine un certificat de handicap ce îi da câteva amărâte de drepturi! Aşadar, anual, trebuie să mă învoiesc de la serviciu pentru a depune un dosar ce cuprinde exact aceleaşi documente din anii anteriori, printre care şi un certificat nou de la spital, timbrat şi cu taxă (chiar dacă este vorba de o boală cronică şi care nu se va vindeca niciodată) şi o caracterizare de la dirigintă (pentru ce?). După o săptămână sau două, primesc un telefon din partea secretarei Comisiei care mă invită să mă prezint la comisie, împreună cu copilul (la comisie vin toţi copiii, dar nu ştiu de ce! De exemplu, copilul meu are diabet şi această boală nu i se citeşte în ochi, deci care este scopul vizitei ei acolo?). Intrăm la comisie, membrii acesteia (2-3) se uită la noi, ne întreabă dacă totul este ok (avem o boală gravă, nu prea e ok, dar cui îi pasă?), un domn se uită la certificatul obţinut în anul anterior, din dosarul depus de noi, iar apoi notează ceva, după care ne spune la revedere“.

3. Traduceri fără legalizare la notar. „Sunt traducător autorizat de mai bine de 10 ani şi ascult zilnic problema clienţilor mei: de ce trebuie legalizată la notar o traducere din moment ce este semnată şi ştampilată de un traducător autorizat?“.

4. Alocaţie pentru copil. „Am depus actele pentru obţinerea indemnizaţiei pentru creşterea celui de-al doilea copil, născut până ca primul să împlinească doi ani, deci beneficiam deja de indemnizaţie, iar contribuţiile rămâneau neschimbate. A trebuit să umblu după aceleaşi acte, care erau deja în sistem. De ce trebuie să faci frecţie la picior de lemn?“.

5. Consolidarea imobilelor cu risc seismic. „Se cere ca fiecare proprietar să fie de acord cu această procedură când ar trebui ca autorităţile să trimită somaţii directe, acestea având acces la Cadastru şi Administraţiile Financiare, şi cei ce nu răspund să fie cumva penalizaţi“.

6. Card de sănătate. „La internarea în spital, ai nevoie de copie CI, card de sănătate, adeverinţă de la angajator. Tatăl meu (activ profesional, la 60 de ani) recent a suferit atac cerebral vascular; în două săptămâni a trebuit să obţin cinci adeverinţe de la angajator (timp mult pierdut pe drumuri, ore libere luate de la serviciu, totul ca să iau aceeaşi hârtie de cinci ori)“.

7. Acordul vecinilor pentru PFA. „La înfiinţarea PFA/firmă se solicită acordul vecinilor (în plan orizontal, vertical, diagonal) pentru stabilirea sediului social în acel imobil. Acordul se obţine foarte greu din mai multe motive: lipsa proprietarului de la domiciliu (plecat în străinătate), faptul că apartamentele adiacente sunt închiriate (şi nu poate fi contactat direct proprietarul), invidie, răutate, frică de a semna, conflicte anterioare. Pentru multe activităţi, acest acord este complet inutil, deoarece, prin natura lor, nu se pot desfăşura la sediu. Spre exemplu, un zugrav nu va zugrăvi apartamentele clienţilor la el acasă, ci direct la client. Sau cazuri în care activitatea nu poate deranja:  lucrul online pentru clienţi din afară ţării.

8. Angajare. „La toate instituţiile bugetare, ca să-ţi  depui dosarul pentru o eventuală angajare ai nevoie de cazier judiciar şi de adeverinţă medicală, care se plătesc.  La un concurs se pot prezenta 10 persoane, dar va fi selectată doar una. Celelalte nouă de ce să plătească inutil? Ar trebui ca cel desemnat câştigător să aducă în termen de două zile documentele sau va fi declarat respins“.

9. Cazierul judiciar. „Problema este plata taxelor la Poştă, unde este extrem de aglomerat, cât şi completarea formularului de ordin de plată stufos. Propun ca solicitarea să se facă pe un site“.

10. Simplificarea înmatriculărilor auto. „Acum, ca să înmatriculezi o maşină este necesar să mergi la RAR, ANAF şi Poliţie – programări, calcule, timp pierdut – între 5 şi 10 zile. Procedura trebuie să fie simplă: mergi la un ghişeu, depui certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a maşinii, contractul de vânzare/cumpărare şi taxele aferente (calcul timbru etc.). Nu văd de trebuie să trecem pe la RAR, când oricum maşinile ajung la doi ani la ITP, unde sunt verificate seriile şi funcţionalitatea maşinii“.

Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite