Sala în cauză fiind socotită de conducerea sus-menţionatei instituţii numai bună pentru a fi închiriată în vederea organizării în condiţii de dezmăţ maxim a petrecerii care marchează, cum se spune cu un clişeu, desigur, „ cumpăna dintre ani”.

Intervievată telefonic la postul de televiziune Realitatea Plus, doamna Carmen Mihaiu, managerul respectivei instituţii zisă de cultură, ne-a dat, în cel mai grotesc şi mai descalificant mod cu putinţă, ferme asigurări că ceea ce s-a întâmplat în noaptea respectivă în incinta instituţiei pe care prin nu ştiu ce miracol sau „protecţie de pile ’’ a ajuns să o conducă nu a deranjat în nici un fel activitatea curentă. Aceasta însemnând că în noaptea dinspre 31 decembrie 2019 şi 1 ianuarie 2020 nu s-a găsit în incinta Bibliotecii Naţionale nici măcar un singur pasionat de lectură care să fie afectat de damful de vin, palincă şi coniac şi de mirosul tradiţionalelor sarmale. Până şi domnul Ion Cristoiu era acasă. Unde mai pui că el studiază de zeci de ani la Biblioteca Academiei. 

Doamna Mihaiu a avut grijă să precizeze şi că mai peste tot în lume sălile unor instituţii destinate cititului şi adăpostirii cărţii sunt închiriate şi din motive financiare, dar şi fiindcă astfel s-ar facilita împrietenirea cetăţenilor cu arta şi cultura. În cazul specific, cu lectura. Carevasăzică, mai o votcă, mai o pagină din Hegel, mai un coniac, mai un eseu de Montaigne, mai un mic, mai câteva panseuri de Pascal.

Explicaţiile doamnei Mihaiu au fost ascultate, între alţii, şi de ministrul Culturii, dl. Bogdan Gheorghiu, prezent în studioul sus-menţionatului post de televiziune. Cu acea ocazie s-a consumat , cred, şi prima apariţie publică a până atunci cvasi-necunoscutei persoane pe care conducerea PNL a socotit-o a fi cea mai potrivită în vederea încredinţării  în mâinile sale a destinelor culturii naţionale şi administrării acelui zero virgulă ceva din PIB ce i se acordă anual acesteia prin Legea bugetului de Stat.

Strâns cu uşa, terorizat de ideea că este efemer în funcţie, aşa cum i-a tot repetat şi moderatorul, şi doamna Cristina Modreanu care a intervenit telefonic doar spre a mai regla niscaiva conturi cu dl. Ion Caramitru pe care nu îl poate înghiţi fiindcă acesta nu se grăbeşte să îi cedeze locul în fruntea TNB, loc pe care îl mai vrea şi useristul Mihai Călin  (mă rog, fiecare cu propriile obsesii), dl. Gheorghiu a promis că va lămuri în regim de maximă urgenţă situaţia. Drept care chiar a doua zi va trimite Corpul de control al ministrului să analizeze la faţa locului cât mai profund şi mai complex situaţia.

Nu ştiu dacă dl. ministru şi-a ţinut sau nu făgăduiala, ştiu doar că povestea a ţinut pagina întâi a presei o zi, maximum două. Şi mai ştiu şi că doamna Mihaiu este şi astăzi bine, mersi în funcţie. Mai putem bănui însă şi faptul că deschiderea şi gândirea luminată a doamnei manager de la Biblioteca Naţională au fost cum nu se poate mai pe placul domnului ministru. Spun asta fiindcă desemnarea cântăreţei Irina Rimes ca ambasador al Zilei Brâncuşi de chiar domnul Bogdan Gheorghiu face, indubitabil, parte din aceeaşi şcoală de gândire.

Am înţeles că domnişoara Rimes a acceptat misiunea pro bono şi aceasta după ce alţii au refuzat să o facă. Nu mă îndoiesc însă că după asta domnişoara Rimes a înregistrat o creştere a cotei  de popularitate şi că astfel, urmare a scandalului creat eminamente din vina domnului Gheorghiu  au aflat despre existenţa şi, poate, chiar arta şi talentul Irinei români care în veacul vecilor amin altminteri nu ar fi băgat-o în seamă. Nu-i mai puţin adevărat că artista în chestiune a avut  de înghiţit noian de glume nesărate, de mitocănii, de grosolănii, de miştocăreli á la roumaine, totul culminând cu o de prost gust imitare a accentului basarabean al domniei-sale, operaţiune la care s-a dedat la postul de televiziune Digi 24 jurnalistul şi scriitorul Cristian Tudor Popescu.

De aruncarea în derâdere şi derizoriu a Zilei naţionale Brâncuşi, dar şi de compromiterea desemnării unui ambasador al unui  eveniment de talia celui care se va consuma în cursul zilei de 19 februarie nu se face  nicidecum vinovată domnişoara Irina Rimes. Ci nepriceperea crasă şi sub-cultura de factură otevistă a domnului ministru Bogdan Gheorghiu. Una dintre cele mai sinistre prezenţe din guvernul Orban.

Pe dl. Gheorghiu l-am auzit explicându-şi şi lăudându-şi decizia joi seara la aceeaşi Realitate Plus. Dl. Gheorghiu a dovedit cu respectiva nefericită ocazie că are nu doar mari carenţe culturale, că nu numai că nu deţine arta argumentaţiei, ci, mai rău, că este la fel de corigent la Limba română precum era predecesorul lui în funcţie, pesedistul Daniel Breaz.

Domnul Gheorghiu pleznea de satisfacţie informându-ne că ar deţine date certe care atestă faptul că ar fi crescut semnificativ numărul utilizitorilor  de internet care au accesat articolele  cu titlul Brâncuşi. Fapt care dovedeşte că ministrul liberal al Culturii este partizanul şi promotorul unei culturi de nivelul Wikipedia. Atât şi nimic mai mult. Atât îi poate capul demnitarului pe care mai apoi, în aceeaşi emisiune, l-a apărat un alt penibil, dl Ionel Dancă, încă o compromiţătoare prezenţă în guvernul Orban. Şi el, ca şi domnul Gheorghiu reprezentând motive clare pentru posibila respingere la vot pe bune a Executivului Orban 2.

După toată această tărăşenie şi fără nici un fel de implicare a domnişoarei Rimes în problemă rămâne de maximă actualitatea întrebare cu ce au greşit iarăşi oamenii de cultură români şi cultura românească astfel încât în fruntea ministerului de care încă le mai depinde soarta să se succeadă ba un individ de tipul cancan aşa cum a fost îngâmfatul vid Lucian Romaşcanu, ba un agramat notoriu aşa cum a probat că este cu ocazia fiecărei apariţii publice dl. Daniel Breaz, iar acum un vădit şi dovedit discipol al lui Dan Diaconescu pe nume Gheorghiu Bogdan.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro