În primul rând toţi cei care trăiesc în ţări asemenea Republicii Moldova, state îngenunchiate de corupţie, stăpânite de oligarhi, conduse de servitori obraznici, mitocani şi agresivi, puşi la dispoziţia unor centre de comandă  dinăuntru şi din afară. Este un motiv de speranţă pentru cei care au vrut o viaţă civilizată, într-un stat bazat pe reguli şi s-au trezit cu ţara confiscată de bandiţi cu legitimaţie de om politic. Pentru cei care sunt în stradă de luni de zile pentru că regimul le-a furat alegerile.

Este o veste bună pentru România care poate relua relaţiile  la un cu totul alt nivel cu Chişinăul. Preşedintele Iohannis va putea merge în prima vizită oficială în Republica Moldova. Şi de aici, reluarea proiectelor  normale între două state româneşti.

Ucraina are de ce să se simtă uşurată, pentru că, silită să se apere în estul ţării, are atât de mare nevoie de un alt tip de preşedinte la Chişinău, de altă factură şi de orientare diametral opusă faţă de ceea ce a însemnat Igor Dodon.

Este o veste bună şi pentru Uniunea Europeană. Europa a investit mult în Republica Moldova , dar rezultatele au fost mai mult decât o dezamăgire profundă. De la un stat care ar fi trebuit să se apropie de Europa, s-a ajuns la un exemplu al eşecului , al abandonării oricărei tentative de reformă, la un parcurs înapoi către URSS. Victoria Maiei Sandu nu înseamnă schimbarea realităţilor din Republica Moldova peste noapte, dar în fotoliul prezidenţial de la Chişinău va sta un reprezentat al familei politice a Popularilor Europeni, ceea ce, faţă de ce au avut moldovenii până acum, chiar este o schimbare radicală şi peste noapte.

Este o veste bună pentru „lumea liberă” aşa cum se spunea pe vremuri. Prea multe veşti rele au venit în ultimii ani pentru cei care cred în valorile democraţiei. Ascensiunea liderilor populişti, demagogi şi iliberali chiar în sânul lumii libere, acapararea puterii de autocraţi, declanşarea de războaie regionale, dezgheţarea conflictelor locale, competiţia la nivel global, apariţia de noi fracturi şi confruntări între puteri, toate s-au aglomerat cu repeziciune în ultimii ani. Criza provocată de pandemie şi problemele uriaşe pe care le generează au amplificat şi mai mult gradul de incertitudine şi de nesiguranţă la scară planetară.

Într-un asemenea context o victorie a unei femei, într-o ţară mică, săracă şi coruptă, de la o margine de lume, ar părea nesemnificativă. Dar nu este deloc aşa. Maia Sandu demonstrează că se poate şi invers. Se poate ca decenţa şi normalitatea să învingă abuzul şi propaganda. Că votul fiecăruia contează şi că puterea votului nu este un slogan. În Republica Moldova cetăţenii au câştigat în faţa minciunii, au restabilit, în primul rând,  adevărul despre ei înşişi, în faţa unui regim care a avut ca scop să le fure totul, inclusiv identitatea.