Cui îi foloseşte porcăiala de la Bucureşti

Efectele nefaste ale crizei economice încep să schimbe din ce în ce mai mult faţa Europei. Faptul că România şi Bulgaria sunt puse la colţ ca repetenţi ai continentului nu este decât una dintre faţetele acestei transformări primejdioase.

Guvernele economiilor mari europene, în special Berlinul, au reuşit să salveze euro în momente în care monedei europene i se prevedea sfârşitul. Dar măsurile de austeritate nu sunt urmate de proiecte de relansare economică. Populaţia din numeroase state europene cunoaşte scăderi dramatice ale nivelului de trai, în timp ce societăţile încă prospere încearcă să construiască bariere şi ziduri în perspectiva anunţatei invazii a imigranţilor sărăciei.

Concurat de populismul extrem, proiectul european este din ce în ce mai slabit. Este o realitate sumbră în faţa căreia politicienii români au găsit cea mai păguboasă cale de raportare.

Bătălia politică din interior a fost exportată începând de astă-vară în capitalele partenerilor europeni şi transatlantici. Tabăra preşedintelui Traian Băsescu s-a dovedit mult mai bună şi mai credibilă în transmiterea propriei versiuni asupra evenimentelor din România. Semnalele primite de la Bucureşti au alertat pe toată lumea. Teza loviturii de stat şi  a desfiinţării primatului legii a devenit standardul în evaluările privind România. Manevra a avut succes pentru Traian Băsescu. Preşedintele a câştigat la masa verde şi a rămas la Cotroceni în ciuda votului popular. Dacă lucrurile ar fi rămas aici, ar mai fi putut fi reparate. Din păcate, deşi a fost semnat un acord de coabitare, conflictul s-a purtat în continuare în aceieaşi termeni.

Jocul dus în exterior îşi arată acum adevărata faţă. Obosiţi de criză, partenerii europeni au constatat cât de bine le vine să adopte în mod oficial tezele primite în ultimele luni de la cea mai înaltă instanţă politică a României.

Clasa politică autohtonă are exerciţiul manipulării Înaltelor Porţi după interesul propriu.

Cum să intre o ţară coruptă în Schengen? Răspunsul firesc este că nu poate. Electoratul din Germania, din Olanda, Finlanda sau din oricare altă ţară nu poate fi decât fericit cu o asemenea decizie. În plus, dacă în ceea ce priveşte spaţiul Schengen, criteriile sunt tehnice şi cuantificabile, în ceea ce priveşte coruptibilitatea unor instituţii dintr-o anumită ţară, să zicem România, aici totul devine incert şi fluid. Fără criterii precise şi mai ales prin legarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare de admiterea în Schengen integrarea deplină a unor ţări pe care nu le doreşti chiar aşa de integrate se poate amâna la nesfâşit, în ciuda tratatelor semnate de toate părţile.

Din păcate, clasa politică autohtonă are exerciţiul istoric al manipulărilor Înaltelor Porţi în scopurile partidei proprii. Marile familii boiereşti ale Evului Mediu au excelat în arta complotului la Stambul. De fiecare dată, rivalii s-au turnat acuzându-se de infidelitate în faţa Sultanului. Şi bineînţeles nu uitau să promită o mărire a birului în caz că vor ajunge pe tron... Că unora li se tăia capul în urma unor asemenea acţiuni dimplomatice e una, faptul că bietele ţărişoare au fost jefuite la sânge este cu totul alta.

În secolul XXI, iată că trăim momente similare. Singuri ne declarăm stat în afara legii, spre bucuria multora care abia aşteaptă să scape de noi. Plăcerea prăpădirii adversarului în maşinăria de la Bruxelles poate că susură dulce în sufletele unora de la Bucureşti. Preţul acestei victorii de scurtă durată nu-l achită politicienii angajaţi în luptele interne dâmboviţene. Tot plătitorii de bir şi de haraci sunt puşi să bage adânc măna în buzunare. Faptul că nu dă nimeni socoteală pentru eşecul aruncat pe umerii unei ţări întregi, asta este adevărata superimunitate a celor care decid soarta României.