Renunţarea Ucrainei la încheierea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană este o victorie a Rusiei în demersul susţinut pe care îl face pentru împiedicarea extinderii UE spre est. Poate că acum este mai clar pentru cât mai mulţi faptul că gazele naturale sunt un argument solid în luarea unor decizii politice şi că explorarea pentru identificarea oricărei surse de energie are o importanţă mai mare pentru statele din această zonă decât pentru altele din afara zonei de respiraţie a Rusiei. Greutatea gestului stă şi în faptul că renunţarea Ucrainei vine cu foarte puţin timp înainte de Summitul de la Vilnius, când palma între cele două părţi era aproape bătută. Rusia a jucat tare şi a reuşit să demonstreze că joacă meciul până în ultimul minut, victoria fiind cu atât mai răsunătoare cu cât rezultatul este răsturnat în momentul în care părea că nimic nu se mai poate întâmpla.

Mişcarea Rusiei a vizat nu doar deturnarea Ucrianei de la procesul de europenizare, ci şi a Republicii Moldova. Mica republică dintre Prut şi Nistru este mai vulnerabilă decât Ucraina, iar avertismentul politico-meteorologic al Rusiei a fost exprimat cu brutalitate cu puţin timp în urmă. Rezistenţa – acesta ar trebui să fie obiectivul major al guvernării de la Chişinău pentru iarna ce bate la uşă. Rezistenţa şi comunicarea cu populaţia. Probabil că Rusia se va comporta ca un stăpân cu sclavul său, alternând bătaia cu zăhărelul, ameninţările cu frigul cu îndulcirea ofertei de gaze şi ceva sprijin financiar. În Ucraina, reţeta a prins.

Am fost de curând la Chişinău şi, în vamă, aşteptând să pot plăti „taxa ecologică”, am asistat la următoarea scenă: trei vameşi stăteau de vorbă în uşa biroului. Cel ce se afla mai spre interiorul locaţiei le spune celorlalţi doi de afară să lase uşa deschisă, să se aerisească încăperea. Unul dintre cei doi a ţinut uşa deschisă, dar când a luat mâna de pe ea înclinaţia din balama făcea ca aceasta să se închidă la loc. Operaţiunea a fost repetată, cu acelaşi rezultat. Ideea a venit tot de la cel din interior: „puneţi-i o piatră ca să nu se mai închidă!”. Cei doi au şi venit cu o  piatră şi au pus-o în uşă; în sfârşit, biroul putea fi aerisit. Au urmat un schimb de replici şi râsete, după care cel din interior a conchis: „cu piatra în uşă, aşteptăm Europa!”

Va urma o perioadă foarte grea pentru Republica Moldova şi important este ca aceasta să poată mai departe să-şi menţină opţiunea pentru uşa deschisă pentru aerisire în detrimentul căldurii unui birou îmbâcsit. Înclinaţia balamalei, după atâta timp de uzură, duce la închiderea uşii dinspre Europa în schimbul căldurii gazelor ruseşti. De aceea, cred că anul acesta românii din Republica Moldova trebuie să aibă o rezistenţă de stâncă, pentru că prognozele politico-meteorologice din est anunţă un ger de o să crape pietrele.