Mă gândeam că doamna Gradea va bea două-trei pahare de apă rece, va lua câteva calmante, îşi va veni în fire şi va trece, în fine, să se ocupe de adevăratele probleme ale instituţiei. Care sunt grave şi sunt multe. Şi nu îşi va asuma riscul de a se face iarăşi de râsul lumii, trimiţând adrese unor publicaţii, cerându-le imperativ să îşi dezvăluie sursele. Cu atât mai mult cu cât nu este nici cel mai mic dubiu că sumele vehiculate de Libertatea ca fiind plătite lui Ionuţ Cristache şi inşilor cu statut de invitat permanent la emisiunea România 9, dar şi Laviniei Şandru pentru realizarea unor emisiuni la care nu se uită mai-nimeni sunt cum nu se poate mai reale. Nu nereale, nu exagerate, aşa cum, fără ruşine, a susţinut sus-numita doamnă, atunci când, în sfârşit, a avut bunul simţ să se prezinte la audieri în faţa Comisiilor parlamentare pentru cultură, artă şi mass-media ale Parlamentului României.

La fel de clar e că jurnaliştii, formatorii de opinie, sociologii care apar că încasează sume nesimţite de la ghişeul de plăţi deschis, în incinta TVR, de PSD, ghişeu la care doamna Doina Gradea îndeplineşte funcţia de casieră principală sunt furajaţi din mai multe surse, dar tot din bani publici, aşa cum a dezvăluit recent publicaţia Newsweek România. Doina Gradea crede că cea mai bună apărare e atacul, aşa că inspirată de Caragiale (e drept, seamănă mult cu Veta), zice si dă-i, si luptă şi sare la gâtul gazetelor care i-au dezvăluit ticăloşia. O ticăloşie care a dezechilibrat grav bugetul TVR.

Ce poate fi mai relevant pentru starea de indigenţă în care se zbate la ora actuală instituţia din Calea Dorobanţi nr. 191 e că hârtia de copiator se distribuie pe numărate, iar la Ştiri cu număratul se ocupă însăşi directoarea secţiei, o anume doamnă Mădălina Rădulescu care, întâmplător sau nu, a fost unsă şefă imediat ce a fost făcut producător general omul PSD, Alexandru Sassu. Sus-numita a mai deţinut respectiva funcţie pe vremea în care dl. Sassu era preşedinte-director general. Acum respectivul e doar comisar politic.

De sărăcia lucie cu care se confruntă astăzi TVR au parte mai cu seamă telespectatorii. Cât de jalnic e să vezi că mai bine de jumătate din programul de Revelion difuzat pe TVR 1 a fost acoperit cu materiale de arhivă. Adică cu ceea ce au produs înaintaşii în vremea cenzurii comuniste.

Încă şi mai înspăimântătoare e realitatea că angajaţii TVR se complac cu situaţia, se bucură fals, inconştient că au avut parte de o audienţă destul de bună, însă nu datorită muncii lor. Din păcate, nu am auzit pe nimeni dintre angajaţii de astăzi ai TVR să protesteze, să iasă public şi să spună că actualul management este unul care duce TVR la catastrofă. Nici să denunţe politizarea instituţiei. Nici să se simtă jigniţi de faptul că sunt umiliţi de faptul că au devenit colegi cu nişte ambuscaţi, aşa cum sunt Lavinia Şandru ori Ionuţ Cristache.