Cu cine se aseamănă candidaţii

Echipele de campanie ale candidaţilor nu se concentrează doar pe argumente care ar spori şansele propriului prezidenţiabil, ci şi pe elemente care pot diminua şansele celorlalţi. Strategiei i se mai zice „campanie negativă“ şi, pe cât posibil, încearcă să-i convingă pe votanţi că celălalt concurent e mai rău prin asociere cu „răii“.

Când n-ai muniţie suficientă crescută din greşelile adversarului, inventezi asocieri ale candidatului cu băieţii deja conturaţi în opinia publică drept „nefrecventabili“.

Cumva despre asta va fi şi această campanie electorală pentru alegerea preşedintelui. Un mare artificiu de demonstraţii de asemănare, de suprapunere a portretelor candidaţilor pe schiţe ale unor „băieţi răi“.
Probabil că aţi văzut deja panourile mari de pe drumurile naţionale în care Klaus Iohannis se află în compania „selectă“ a lui Traian Băsescu, Adriean Videanu, Sorin Blejnar şi alţi „pedelişti“ de frunte. „Echipa lui Klaus Iohannis“ scrie pe aceste afişe mari, negre, bine plătite şi ţintite. Ce spun ele? Că de fapt candidatul ACL seamănă cu „însoţitorii“ de pe panou.  Aceasta este o strategie a echipei de campanie a candidatului PSD şi ne dăm seama de asta ori de câte ori îl auzim pe Victor Ponta spunând ”domnul Iohannis, care este candidatul lui Băsescu…“.

Pe de altă parte şi Victor Ponta este atacat mai mult pe asemănările dintre el şi alţi PSD-işti răi decât pe propriile greşeli. I se evidenţiază legăturile cu baronii (Mazăre, Duicu, Cosma) iar zâmbetul său dintr-o fotografie este supra-popularizat pentru a se arăta asemănările cu Ion Iliescu. Când însă cariera ta politică s-a născut dintr-o asemănare benefică – micul Titulescu – următoarele s-ar putea să nu doară aşa de tare.

Alţi candidaţi la aceste alegeri prezidenţiale îşi doresc asocieri „de bine“ şi vor face orice să se identifice în mentalul colectiv doar cu ceea ce le convine. Monica Macovei cu DNA-ul şi Justiţia, Elena Udrea cu tot ce e frumos pe lume, Tăriceanu cu el de-acum şapte ani când duduia economia şi mărea pensiile, Kelemen Hunor cu autonomia, Teodor Meleşcanu cu tot ceea ce el ştie şi alţii nu, Dan Diaconescu cu OTV-ul dispărut etc.