Criza din Ucraina şi alegerile din România

Pentru prima dată de când facem alegeri prezidenţiale, situaţia din politica externă va avea un cuvânt la fel de greu ca şi politica internă în campania electorală şi în  conturarea preferinţelor electoratului.

Până acum, în ceea ce priveşte opţiunile internaţionale, candidaţii semnificativi la cea mai înaltă funcţie în stat s-au înscris în ceea ce a fost definit, la Snagov în 1995, drept obiectiv strategic naţional, intrarea în NATO şi în Uniunea Europeană.  Misiunea a fost îndeplinită, dar apoi construcţia poziţiei României ca actor în aceste structuri europene şi euro-atlantice a avut parte de mult mai puţin interes şi vizibilitate.

Acum, criza din Ucraina  trezeşte lumea dintr-o lungă toropeală şi arată clar că evoluţiile din flancul răsăritean al NATO şi al UE rămân periculoase şi impredictibile. Refuzul Kievului, în noiembrie anul trecut, de a semna acordurile de la Vilnius a fost punctul de plecare  care a dus la ceea ce vedem astăzi. Iar, un nou conflict în Marea Neagră cu o Rusie revenită în forţă este tot ce mai lipsea acestei zone în care conflictele îngheţate au devenit de mult regula şi nu excepţia.

Inevitabil, situaţia de la frontierele României va constitui o  temă majoră a campaniei electorale. Românii vor fi interesaţi de data asta de politica internaţională, pentru că este vorba despre Rusia, despre Republica Moldova, despre Ucraina, totul la o azvârlitură de băţ de graniţa noastră. Cum vor aborda candidaţii chestiunea,  depinde de expertiza fiecăruia, dar publicul va căuta câteva certitudini.

În primul rând, să fie o persoană care să genereze încredere în continuarea parteneriatului cât mai strâns  cu americanii. Este nevoie de oameni capabili să exprime poziţii solide în situaţii care se pot dezvolta rapid în direcţii nebănuite. Ce se poate întâmpla cu Crimeea, dar cu Transnistria? Va rezista Republica Moldova pe drumul spre UE sau vor apărea şi acolo situaţii care vor presupune ”apărarea drepturilor cetăţenilor ruşi”? Vom intra într-o nouă eră a Războiului Rece, un Război Rece care, să nu uităm,  a produs o sumedenie de conflicte dintre cele mai calde?

Faţă de asemenea probleme, eternele mize ale politicii interne româneşti îşi pierd orice relevanţă.  Cadrilul cu schimb de parteneri, Ponta, Antonescu, Băsescu, plus restul asistenţilor care aşteaptă pe margine să vadă dacă le cade pleaşca unei candidaturi nesperate pe cap nu mai pot îmbăta electoratul cu apă chioară.

Până acum, putea să ne legănăm cu ideea că nu trebuie să facem noi mare lucru, suntem într-o barcă şi tot ce contează este să fim la bord. Iată că Istoria nu se sfârşeşte nici de data asta  şi chiar dacă suntem la bord, mai trebuie să punem mâna şi pe vâsle.