Criza celor 30 de ani

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Virgil Popescu, ministrul Energiei, explicând situaţia din domeniu
Virgil Popescu, ministrul Energiei, explicând situaţia din domeniu

Legea compensării şi plafonării preţurilor la energie va fi revizuită în punctele ei esenţiale. Coaliţia de guvernare, speriată de impactul generat de seismul facturilor, şi-a dat seama că s-a lăudat degeaba, în luna noiembrie, cu acestă lege, nefuncţională în forma iniţială.

Marele hibe ce se vedeau din elicopter de oricine a plătit o factură la energie, mai puţin specialiştii care au scris-o şi politicienii care au votat-o, au fost pragul de consum de la care se acordă facilităţile, prea mic, şi nivelul preţului plafonat la gaze, prea mare. Din combinaţia celor doi factori a ieşit ceea ce a ieşit, pe lângă celelalte aspecte legate de lipsa controalelor în aplicarea legii.

Ca să iasă din iarnă, Coaliţia caută soluţiile pe care trebuia să le gândească încă din vara trecută sau cel târziu de astă toamnă, când era clar că preţurile la energie stăteau  să explodeaze.

Dar nu atitudinea pro-activă caracterizează o clasă politică învăţată să dea întotdeauna vina pe cei 30 de ani “în care nu s-a făcut nimic”.

Ministrul de Interne, domnul Lucian  Bode, constată că este la conducerea unui “sistem putred “, că există legături între poliţişti şi infractori, între poliţişti şi mediul politic şi că este hotărât să ia măsurile necesare de curăţenie. Între timp, eşecurile instituţiei pe care o patronează au devenit parte din activitatea zilnică, îngrozind populaţia care se vede abandonată de un serviciu public esenţial.

Tot de 30 de ani nu se face nimic, nici cu drumurile, nici cu calea ferată, filozofia fiind, că dacă nu s-a făcut atâta vreme, de ce s-ar face acum?

O justificare ce nu are niciun fundament. Chiar dacă aşa ar sta lucrurile, ce îi împiedică pe aceşti oameni să se apuce de lucru de cum iau în primire scaunele de demnitari? Şi s-ar fi văzut ceva. De ce nu se face curăţenie, când numitul ministru intră în birou şi vede că duhneşte de putregai vechi de 30 de ani?

Pentru că toate aceste lucruri sunt spuse abia după ce apar efecte care şochează opinia publică şi se consideră că trebuie transime populaţiei declaraţii dure. După care se ia o pauză, până la următoarea nenorocire.

Aşa s-a întâmplat cu tot ceea ce a însemnat crize în România, de la pandemie la energie. Numai că măsurile disperate, luate pe genunchi, în ultima clipă, nu au cum să fie funcţionale.

Se va găsi o formulă prin care o parte a costurilor energiei, de pildă, să fie preluate la bugetul de stat, pentru că asta e soluţia. Dar pe o perioadă scurtă de timp, pentru că niciun buget din lume nu poate plăti facturile tuturor.

Dar starea siguranţei energetice a României e precară de foarte multă vreme. Nu am construit noi capacităţi, nu am avut ani la rând nicio strategie în domeniu, în timp ce lumea se pregătea pentru transformări cruciale.

Spunem peste tot că avem resurse, dar producţia proprie de gaz este în declin şi a scăzut semnificativ în ultimii cinci ani. În acelaşi timp, ponderea gazelor din import a crescut de la sub 10%, la peste 25%, anul trecut.

Depindem din ce în ce mai mult de importuri prohibitive, dar am amânat, din raţiuni încă neelucidate, exploatarea noilor zăcăminte, cum ar fi cele din Marea Neagră. „România dacă ar fi avut gazele din Marea Neagră... eram complet independenţi, eram chiar un furnizor de gaze naturale, un furnizor regional de stabilitate energetică…De asemenea, avem zăcămintele onshore, în interiorul ţării, în special zăcământul de la Caragele, din zona Buzăului, dar zăcământul adânc de la Caragele, unde Romgaz începe investiţiile şi începe să sondeze din nou acum. Şi acolo avem un zăcământ bogat şi unde probabil, în 2023, vorbim de primele gaze din acest zăcământ. Avem clar ce vrem să facem în zona gazului, care este o zonă foarte sensibilă foarte legată de jocurile geopolitice regionale şi unde ne concentrăm pentru a putea să nu mai avem valuri în perioada următoare”, declara Virgil Popescu, ministrul Energiei, la un post tv. Foarte corect, dar întrebarea este, de ce nu avem niciuna dintre cele două exploatări în funcţiune?

Gazele din Marea Neagră depind de modificarea Legii offshore pe care nici guvernarea Orban, nici guvernarea Cîţu, nici guvernarea Ciucă nu au făcut-o. Cu menţiunea că, în tot acest timp, Virgil Popescu a deţinut portofoliul energiei. Iar modificarea legii a fost promisă, dar degeaba, iar fără lege, decizia de investiţie în exploatarea gazelor de la Marea Neagră nu se va lua. Proiectul modificării Legii offshore stă în continuare în sertarele de la ministerul domnului Virgil Popescu. De aceea nu avem gazele din Marea Neagră. Iar gazele de la Caragele, zăcământul de adâncime,  ar fi trebuit să intre în exploatare din 2020-2021, după cum afirma încă din 2018, conducerea Romgaz.    

Despre gazele de şist, nici nu mai vorbim, că i-am alungat cu şuturi pe investitori. Iar astăzi plângem că suntem crunt loviţi de criza energiei. Blestemul celor 30 de ani!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite