Antonescu: Mă retrag din politică. Iohannis va fi un preşedinte extrem de puternic

Fostul preşedinte PNL Crin Antonescu a declarat, la B1 TV, că doreşte să se retragă din viaţa politică imediat ce va încheia mandatul de parlamentar. Antonescu a mai vorbit despre relaţia cu Klaus Iohannis, a expus motivele pentru care a refuzat să îl susţină pe acesta în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale şi a dezvăluit detalii din culisele bătăliilor politice în care a fost implicat.

Discuţia în format livetext

Cătălin Striblea:  Noi am mai stat de vorbă în ultimele luni, aţi spus la un moment că e bine să  trăiţi în afara lumii mele. Ce faceţi, vă întoarceţi?

Crin Antonescu: Nu. Am venit în chip special pentru că aţi fost unul dintre puţinii jurnalişti care s-a zbătut să îşi apere condiţia în 2014. Sunt la fel de relaxat şi mulţumit de deciziile pe care le-am luat şi aceste decizii nu se schimbă. Retragerea mea din postura de lider politic a venit din proprie iniţiativă. Nu intenţionez să revin în vâltoarea activităţii publice. 

Cătălin Striblea: Mai candidaţi şi după asta? Vă retrageţi la finalul mandatului?

Crin Antonescu: Nu mai candidez. Foarte probabil mă retrag. Sunt atât de multe lucruri minunate în afară de politică! Mi-ar plăcea să scriu, s-au adunat multe cărţi necitite. Am împlinit 55 de ani. Nu pot fi numit foarte tânăr. Din punctul de vedere al spaţiului politic, e adevărat că aici vârstele sunt relative. Eu niciodată nu am acţionat în cariera mea politică în ideea de a o duce până la capătul vieţii. Există aici o prejudecată, cred, la foarte mulţi oameni din politica românească, ideea că dacă ai apucat să ai o carieră în politică nu mai pleci decât dacă mori, eşti arestat, te dau afară din partid sau nu mai eşti ales. Nu este aşa.

Cătălin Striblea: Sunteţi un caz ciudat, haideţi să investigăm acest caz. Nu e uzual. Sunteţi un om care şi-a clădit o carieră în politică până în momentul în care trebuia să candidaţi la Preşedinţie. 

Crin Antonescu: Nu a fost un scop în sine pentru mine, nicio secundă. La referendumul din 2012 a fost un moment dramatic şi din acest punct de vedere, pentru că nu doar dintr-o interpretare pe care au vrut să o dea unii spuselor mele,dar chiar am vrut să mă retrag şi atunci. A fost, probabil, cel mai dureros moment din viaţa mea politică. În faţa cuiva ca mine, care am crezut mereu în puterea votului, ceea ce s-a întâmplat atunci - sfidarea acestei voinţe, a fost un lucru mult mai dureros decât faptul că revenea domnul Băsescu la Cotroceni. A fost presiune asupra mea din partea multor oameni care pierduseră votul. Avea o logică. A  fost presiunea de a nu mă retrage şi nu m-am retras. În continuare nu cred că există dubiu în privinţa a ce a vrut poporul în voinţa lui electorală.

 Cătălin Striblea: Nu v-a impus nimeni să vă retrageţi după europarlamentare, de ce aţi făcut asta?

Crin Antonescu: Din păcate, nu există în viaţa politică românească tradiţia ca liderii să îşi asume rezultatul unei bătălii. Asistăm la o căutare de vinovaţi, lucru pe care puteam să îl fac şi eu, dar nu am făcut-o. La modul unei analize, alegerile europarlamentare sunt cele cu miza cea mai mică. În conjunctura aceea, rezultatul îmi arăta mie dacă tot ceea ce, în calitate de preşedinte al partidului, am construit în aceşti cinci ani rodeşte şi mai ales dacă PNL are forţa de a se bate mai departe, singur, pentru un proiect politic major. Rezultatul a fost clar şi, chiar dacă nu îmi cerea nimeni asta, eu am făcut-o. De altfel, aş nota faptul că domnul Iohannis, care era prim-vicepreşedinte, a demisionat cu acea ocazie.

Cătălin Striblea: Domnul Traian Băsescu remarca atunci că lui Iohannis i s-a spus să îşi dea demisia şi ar fi avut mai multă încredere în dvs.

Crin Antonescu: Înţeleg din acest pasaj că dacă nu demisiona Klaus Iohannis eu mi-aş fi călcat cuvântul şi m-aş fi făcut că am uitat ce am spus. Eu explic un lucru foarte simplu:un lider care este angajat... M-am bătut cu Victor Ponta nu pentru Preşedinţia mea, nu am construit USL pentru candidatura mea şi nu am făcut eforturi mari, la limita puterilor mele, cinci ani de zile pentru PNL pentru ca eu să fiu preşedinte. Mai e ceva, spuneţi o dată, fără să mă preseze nimeni. Nu s-a întâmplat nimic peste noapte. Pentru unii oameni, e posibil,  e o realitate, politica, prezenţa în politică, poziţiile înalte nu sunt deloc o mare plăcere, nu sunt o chestiune de loisir. Sunt oameni care fac politică şi pentru altceva decât pentru a fi salutaţi cu plecăciuni. În politica românească este multă mizerie morală, incultură, agresivitate.

Când vine un moment în care ţi se umple paharul şi spui că ai îndurat toate aceste lucruri pentru nişte scopuri – sigur, aceste scopuri nu pot fi atinse decât cu o echipă – dacă aceste scopuri nu pot fi atinse, de ce aş mai rămâne? Rezultatul acelor alegeri,  implicarea şi modul de raportare a unor oameni, alte lucruri, ştiţi că nu e simplu.

 Când eşti un om cinstit – şi am această pretenţie, am fost un om cinstit în raportarea mea la toţi colegii – le-am spus că în politică se pot lua decizii greşite.Faptul că foarte mulţi oameni din partidul pe care l-am condus s-au pus în situaţii inacceptabile, asta nu are cum să te lase indiferent. Să spunem nişte lucruri care nu ţin de vreun partid: pe mine mă pasionează conceptele şi înţelesul lor politic. Aţi remarcat cum în vocabularul politicienilor români, comentatorilor se petrec câteva confuzii uriaşe? Când se vorbeşte despre instituţiile statului se iau în vedere Procuratura şi SRI. Îi mai dă prin cap cuiva că şi Parlamentul şi Guvernul sunt instituţii ale statului? Aţi observat că prin stat de drept am ajuns să înţelegem doar un număr cât mai mare de arestări ? Pentru aceste lucruri m-am bătut.

Cătălin Striblea: De ce nu l-aţi sprijinit pe domnul Iohannis?

Crin Antonescu: Nu l-am sprijinit, dar asta nu înseamnă că eram supărat pe el. Nu am lăsat partidul de izbelişte – avea un lider, avea şi a avut un candidat la Preşedinţie pentru care a făcut opţiunea şi a reuşit. Devenise membru al PPE, chiar înainte de fuziunea cu PDL, şi avea perspectiva acestei unificări a dreptei pe care eu am încurajat-o, am cauţionat-o, dar pe care nu puteam să o fac. Pe mine nu m-a deranjat deloc demisia lui Klaus Iohannis.

Cătălin Striblea: De ce nu l-aţi susţinut?

Crin Antonescu: Până acum am explicat că nu eu i-am tras preşul de sub picioare. Nu mă aşteptam să explic şi că eu nu i-am tras preşul de sub picioare. Această teorie, cum că dacă nu demisiona Iohannis nici eu nu demisionam, e o minciună. De ce nu? Din trei motive. Primul – eu, pentru a susţine în 2014, nu în 2004 sau în 1996, pentru a susţine după toate câte am trăit în politica românească pe cineva la Preşedinţia României, ceea ce nu înseamnă premier, ministru, nimic altceva, nu îmi era suficient şi nu mi-ar mai fi faptul că suntem colegi de partid, prieteni, că e un om pe care l-am susţinut. Îmi trebuia un proiect pe care nu îl cunoşteam şi pe care Iohannis nu a mai avut timpul să îl facă cunoscut. Dincolo de ideea lucrului bine făcut, îmi trebuie mai mult – ce  lucru şi ce înseamnă bine făcut. Al doilea lucru, nu cred că sunt lipsit de modestie spunând că implicarea mea pentru campania din 2014 nu se putea face oricum. Nu în sensul că aş fi dorit un rol special, era în logica lucrurilor. Nu am avut compatibilitate cu multe linii în această campanie. În al treilea rînd, comportamentul nepotrivit şi bizar, din punctul meu de vedere, în preajma acelor momente. Nu am avut însă niciun resentiment faţă de Iohannis sau de acei oameni şi am făcut lucruri de care eram sigur: am spus oamenilor să nu îl voteze pe Ponta, ştiam să garantez asta.

Eu am decis să mă retrag din fruntea PNL pentru că nu s-a atins o ţintă. Pentru preşedinţie am candidat, am contracandidat cu Iohannis, frumos şi democratic. Consider că este un capăt de ciclu şi că, la nivelul existenţei mele, capitolul politic e încheiat.

Cătălin Striblea: Ştiu că în trecut aţi lansat nişte întrebări pentru domnul Antonescu.

Ion Cristoiu:  Las întrebările pentru când îşi va scrie memoriile. Am totuşi trei întrebări: ca istoric, eu fiind preocupat de egnimele diferitelor perioade, dacă apropo de anul 2014, să ne spună dacă există vreo enigmă a acestui an care ar merita studiată în viitor.

Crin Antonescu: A fost un an excepţional, maestre. Pentru mine, cel mai important ar fi să înţelegem şi să ştim ce e de ştiut despre resorturile care, în intervalul dintre cele două tururi de la prezidenţiale, au declanşat un asemenea dezechilibru. Eu am spus din cursul campaniei electorale că Ponta e favorit, că e greu să piardă PSD, dar că domnul Iohannis se află bine plasat, are şansa să fie în locul potrivit la momentul potrivit dacă Ponta continuă cu greşeli uriaşe. Ponta a continuat. Oricum, rezultatul rămâne un mic miracol. Mă bucură acest miracol, dar sunt circumspect în faţa miracolelor. 

 Ion Cristoiu: Aţi început un lucru important referitor la statul de drept. Din câte îmi amintesc PNL era atent şi la statul de drept nu înţeles ca o cântare a instituţiilor de forţă. Am văzut că spuneaţi că e pondere prea mare a serviciilor etc. Credeţi că PNL ar trebui să îşi asume această temă a unei contraponderi?

Crin Antonescu: Mai mult sau mai puţin inspirat, auzit, eficient, în perioada în care eu eram preşedintele PNL, a fost principala bătălie cu ce am numit regimul Traian Băsescu. Eu nu am crezut niciodată, niciun liberal adevărat nu crede, niciun om nu poate să confunde statul de drept cu zornăitul de cătuşe sau cu hiperautoritatea unor instituţii de forţă. Domnia legii, şi în sistemele solid democratice, înseamnă echilibrul puterilor în stat şi garanţiile individuale împotriva instituţiilor de forţă. Deja, când se vorbeşte despre instituţiile statului la noi, se iau în vedere doar DNA şi SRI, ceea ce e aberant. Pentru această situaţie nu culpabilizez SRI şi DNA. Nu sunt de vină serviciile că au prea multă putere. Când serviciile au prea multă putere înseamnă că avem politicieni şi societate civilă slabe. 

Ion Cristoiu: Îl cunoaşteţi pe Klaus Iohannis. Ne putem aştepta la surprize?

Crin Antonescu: Cred că parcursul este unul normal, foarte bun şi previzibil. Nu ştiu la ce se aşteaptă fiecare. Dacă cineva s-a aşteptat ca el să fie un personaj de ceremonial care să taie panglici, să nu se certe cu nimeni, s-a înşelat. Iohannis, printre puţinele lucruri pe care le-a spus în campanie, a spus câteva grele. A spus că vrea să schimbe modul în care se face politică în România. Cine face greşeala să se aştepte că cineva care a angajat sincer chestiunea asta va tăia panglici,  se înşală. Este un om aşezat, calm, care face lucrurile pas cu pas, dar cu o tenacitate şi forţă ieşite din comun. Va fi un preşedinte extrem de puternic al României. România de facto va fi un regim prezidenţial în următorii ani, ceea ce îmi doresc. Doresc ca forţa pe care împrejurările i-o dau lui Iohannis să fie folosită în direcţia corectă. 

Cătălin Striblea: Aţi mai vorbit cu domnul Iohannis?

Crin Antonescu: Nu am mai vorbit cu domnul Iohannis. Ne-am întâlnit la partid după ce devenise preşedinte. Suntem în relaţii absolut normale. Ne spunem bună ziua. Cum definesc relaţiile normale? Nu mi-a reproşat nimic. Nu am avut o discuţie, nu ştiu dacă o vom avea vreodată. Era dreptul său să spună ce crede, după cum  a fost şi dreptul meu. Oricând Klaus Iohannis, cineva din PNL, dumneavoastră, vreun cetăţean crede că îi pot fi ajutor în a realiza lucrurile în care cred şi eu, sunt gata să o fac fără să îmi asum vreo demnitate politică. E insuportabil gândul că orice ai spune, planează asupra mea bănuiala că o fac pentru voturi. 

Klaus Iohannis este un om în plină activitate, îi doresc succes, îl urmăresc cu atenţie. Eu mă pregătesc să închei acest ciclu. 

Cătălin Striblea: Hellvig va face faţă sarcinii date de Iohannis?

Crin Antonescu: Rămâne de văzut. Nu ştiu. Am previziuni optimiste, cred că este o alegere bună.