Creştinism cu violenţă şi blesteme

NOI, românii vom avea posibilitatea să luăm din gestiunea politicienilor, pe care îi blamăm toată ziua pentru necazurile şi neajunsurile noastre, nişte bani (foarte mulţi de altfel) şi să decidem NOI ce facem cu ei. Ce poate fi mai bine de atât?

Citim ştirile şi facem un rezumat: după ce 632 de delegaţi la Conferinţa judeţeană de alegeri a PSD Constanţa au votat o rezoluţie prin care îl pun pe Remus Cernea să-şi ceară scuze că a îndrăznit să vină cu o idee, aceştia l-au aplaudat pe domnul Radu Mazăre când declara că îi rupe picioarele lui Remus Cernea dacă îl mai prinde în Constanţa. Deci 632 de creştini-ortodocşi, probabil şi practicanţi, au aplaudat în masă un om (şi totuşi nu orice om, un conducător de oraş) care ameninţa un alt om cu violenţă fizică gravă. Nu-şi pune nimeni niciun semn de întrebare? Adică se apară aşa-zisele drepturi ale unei instituţii care susţine toleranţa, pacea şi liberul-arbitru prin ameninţări şi injurii grave aduse unui om ce a propus o iniţativă legislativă democratică, europeană de finanţare a cultelor religioase. O atitudine perfect creştinească, nu?

Atitudine ce o găsim din nou la alt personaj politic, prea cunoscut de altfel, domnul Gigi Becali. Care ne transmite că Remus Cernea este un satanist şi un „drac”, pentru că are părul lung şi nu este un parlamentar adevărat, pentru că nu poartă cravată. Voi citiţi ce citesc şi eu? Căci într-o societate civilizată, în care se respectă drepturile omului, putem discuta acum despre un caz grav de defăimare şi discriminare. Mai are rost să subliniez diferenţele dintre violenţa verbală, agresivitatea şi lipsa de diplomaţie transmise de aceşti practicanţi creştini-ortodocşi şi modalitatea educată, civilizată, perfect LEGALĂ şi DEMOCRATICĂ în care Remus Cernea a adus în discuţie publică o problemă de interes naţional? Căci, indiferent de ce susţinere cunoaşte sau nu acest proiect, investiţiile din banii publici ne privesc pe fiecare dintre noi. Pentru că fiecare dintre noi, catolici, ortodocşi, evrei, protestanţi, atei, agnostici, liberi cugetători etc, ne plătim contribuţiile la stat. Banii ce pleacă de la stat spre Biserică nu vin numai de la ortodocşi. Şi doar pentru că majoritatea României sunt creştini-ortodocşi, asta nu înseamnă că restul populaţiei nu contează sau devine irelevantă, fiind în minoritate.

În acelaşi timp, cred că există o gravă problemă de înţelege. În această iniţiativă legislativă, nu este implicată EXCLUSIV Biserica Ortodoxă Română, ci absolut toate cultele religioase (18 la număr) din România ce primesc susţinere financiară de la statul român. De ce se revoltă aceşti indivizi de parcă cineva a atacat BOR-ul prin această propunere? Nu se atacă nimic, se dialoghează. Pentru că nu suntem o ţară de ignoranţi ce pot fi păcăliţi cu „las' că dacă suntem cu Doamne-Doamne, e de bine”. Avem pretenţii de democraţie, de spaţiul Schengen, de cetăţeni europeni cu drepturi egale şi ne ofuscăm când primim atâtea etichete negative ba de la francezi, ba de la italieni, ba de la spanioli. Dar nu ne ofuscăm când dreptul la liberă exprimare este întâmpinat cu violenţă şi injurii grave şi când dialogul, la fel ca pe vremea lui Ceauşescu, poate fi realizat doar pe anumite subiecte ca să nu se simtă jigniţi diverşi oameni.

Observ totuşi că din partea cetăţenilor există un sprijin puternic în această legislativă. Şi motivul este foarte simplu: oamenii vor sa decidă cum şi unde se duc banii munciţi de ei. Vor să fie stăpânii acestor bani şi să-i direcţioneze în locurile pe care ei le consideră vrednice şi merituoase. Oamenii s-au săturat ca politicienii să le calculeze fiecare leuţ după bunul lor plac. Aşadar, pe lângă toate avantajele (atât pentru Biserică, cât şi pentru stat) modelului german de redirecţionare a impozitelor către cultele religioase, NOI, românii vom avea posibilitatea să luăm din gestiunea politicienilor, pe care îi blamăm toată ziua pentru necazurile şi neajunsurile noastre, nişte bani (foarte mulţi de altfel) şi să decidem NOI ce facem cu ei. Ce poate fi mai bine de atât?