Convinge-mă: de ce să intru în politică?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am din ce în ce mai des discuţia asta. Am avut discuţii relativ similare şi în guvernul technocrat, când o mulţime de oameni foarte bine intenţionaţi, dar şi alţii foarte vocali, preocupaţi de binele tărişoarei şi gata de orice sacrificiu, deveneau brusc loviţi de incapacitate când auzeau de problemele sistemice, orarul de lucru şi mai ales de plata la guvern sau în ministere.

Ar fi multe motive pentru a intra în partidele noi, că nu degeaba suntem conduşi de Viorica Vasilica, pizma tuturor mediocrităţilor care au o cunoştinţă la Consiliul Judeţean.

Politicienii care ne conduc sunt reprezentaţi în principal de minunile Teleormanului şi de o mulţime de alte valori precum Daea, Iordache, Pleşoianu, Nicolicea şi Codrin Ştefănescu, care o fac pe Olguţa Vasilescu să pară o lumină. Oameni normali la cap au ajuns să-şi pună speranţele în Ecaterina Andronescu şi li se par, comparativ, că guvernele Năstase şi Ponta ar fi fost profesioniste. 

Tăriceanu şi partidul lui de traseişti şi foşti securişti, o combinaţie de UNPR şi Partidul Dan Diaconescu vopsit liberal, a ajuns să fie în capul multora o posibilă soluţie pentru o alianţă care să ne scape de prostocraţia lui Dragnea.

Convinsul, în general, nu este despre principii, ci despre ceea ce dă partidul. Şi, în general, se reduce la beneficiul personal şi nu la cel public. Este despre funcţii şi onoruri. Convinsul este tranzacţional. Trebuie să primesc ceva mai bun sau cel puţin comparabil cu ceea ce am pentru a veni într-un partid. 

Sunt unii care cred că asta este calea cea mai bună de îmbogăţire, iar alţii că ar putea să le rezolve nevoia de glorie. Degeaba încerc să explic că, logic, este chiar invers. Nu pare să conteze realitatea, contează ceea ce crede fiecare despre mine/noi şi politică.

Ar fi destule motive pentru a nu intra în politică.

Nu există avantaje pentru a intra într-un partid nou. 

Un partid nou nu are bani şi majoritatea membrilor partidului sunt nevoiţi să contribuie financiar şi, în plus, să muncească voluntar pentru a construi o structură.

Aşteptările de la tine vor fi mari şi adesea lipsite de realism. Standardele sunt exagerate şi posibilitatea de a fi dezamăgit/ă, relativ mare. Fondatorii partidului sunt puţini, departe de a fi perfecţi, incapabili să răspundă nevoilor majorităţii susţinătorilor şi nu rar fac greşeli. 

Sunt mulţi, foarte mulţi oportunişti şi foşti politicieni care sunt atraşi de perspectiva puterii sau care văd o oportunitate în a fi asiguraţi din toate părţile. Aceştia tind să se poziţioneze la nivel local ca viitori baroni şi nu ezită să folosească orice mijloc pentru a fi percepuţi ca fiind singurul - sau cel mai important - contact cu conducerea partidului. Asta în mod sigur te va irita.

Oamenii buni, cu bun-simţ, au fost învăţaţi să stea departe de politică. Funar, Vadim Tudor, Vanghelie, Hrebenciuc, Meleşcanu, Gigi Becali, Isărescu, Văcăroiu, Ciorbea şi sute de foşti nomenclaturişti, şmecheri şi mafioţi, au fost şi sunt parte a elitelor noastre politice.

Oamenii de care are nevoie un partid nou sunt scârbiţi şi mulţi au devenit cinici. După experienţele cu Constantinescu şi Băsescu sau cu PNL şi PSD, dezgustul pentru politică este firesc. Pericolul de a fi împroşcaţi cu rahat mediatic nu este, nici el, de ignorat.

Dezgustul pentru politică este exact ceea ce îşi doresc cei ca Dragnea. Asta este singura lor şansă de a supravieţui politic.

România bună se face cu oameni buni. Cu multă muncă, cu pasiune şi cu răbdare. Nu există nicio altă soluţie magică. Dacă noi vom crede că orice efort e inutil şi că nimic nu mai poate schimba România în bine, atunci ei au câştigat.

O Românie decentă, normală e posibilă numai dacă reuşim să schimbăm o bună majoritate a clasei politice actuale. Rămâne de văzut dacă va fi sau nu un motiv îndeajuns de bun de a intra în politică.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite